Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Matei 5 Bible Online

Matei 5 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Matei 5

¹Văzând Iisus mulţimile, S’a suit în munte: şi şezând El, au venit la Dânsul ucenicii Săi.

²Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zicând:

³„Fericiţi cei săraci cu duhul[1], că a lor este împărăţia cerurilor.

⁴Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

⁵Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

⁶Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

⁷Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

⁸Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

⁹Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

¹⁰Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

¹¹Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.[2]

¹²Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră.

¹³Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea-şi va pierde gustul, cu ce se va săra?; de nimic nu mai e bună, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.

¹⁴Voi sunteţi lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea din vârful muntelui;

¹⁵nici aprinde cineva făclie şi o pune sub obroc[3], ci în sfeşnic, şi ea le luminează tuturor celor din casă.

¹⁶Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

¹⁷Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii; n’am venit să stric, ci să plinesc[4].

¹⁸Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă sau o cirtă[5] din lege nu va trece până ce toate se vor împlini.

¹⁹Aşadar, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici şi astfel îi va învăţa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; dimpotrivă, cel ce le va face şi astfel va învăţa, acela mare se va chema în împărăţia cerurilor.

²⁰Că vă spun: Dacă dreptatea voastră n’o va întrece pe a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

²¹Aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu ucizi; iar cel ce va ucide, vrednic este de judecată.

²²Eu însă vă spun: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de judecată; şi cel ce-i va zice fratelui său: Netrebnicule!, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cel ce-i zice: Nebunule!, vrednic va fi de gheena focului[6].

²³Deci, dacă-ţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aminti că fratele tău are ceva împotrivă-ţi,

²⁴lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi şi te împacă cu fratele tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu-ţi darul.

²⁵Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, cât încă mai eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul pe aceea a slujbaşului şi să fii aruncat în temniţă;

²⁶adevăr îţi spun: nu vei ieşi de acolo până nu vei fi dat şi cel din urmă ban.

²⁷Aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu te desfrânezi;

²⁸Eu însă vă spun că oricine se uită la o femeie spre a o pofti s’a şi desfrânat cu ea în inima lui.

²⁹Iar dacă ochiul tău cel drept îţi devine piatră de poticnire[7], scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă.

³⁰Şi dacă mâna ta cea dreaptă îţi devine piatră de poticnire, taie-o şi arunc-o de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă.

³¹S’a mai spus: Cel ce-şi va lăsa femeia, să-i dea carte de despărţire[8].

³²Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte.

³³Aţi auzit că s’a spus celor de demult: Să nu juri strâmb, ci jurămintele tale să le ţii înaintea Domnului.

³⁴Eu însă vă spun: Să nu te juri nicicum: nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu;

³⁵nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a Marelui Împărat;

³⁶nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă tu nu poţi să faci un singur fir de păr, alb sau negru.

³⁷Ci cuvântul vostru să fie: Da, da; Nu, nu[9]; iar ce este mai mult decât atâta, de la Cel-Rău este.

³⁸Aţi auzit că s’a spus: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte;

³⁹Eu însă vă spun: Nu staţi împotriva celui rău[10]; iar celui ce te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt.

⁴⁰Celui ce vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i lui şi cămaşa.

⁴¹Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.

⁴²Celui care cere de la tine, dă-i; şi celui ce vrea să se împrumute de la tine, nu-i întoarce spatele.

⁴³Aţi auzit că s’a spus: Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe vrăjmaşul tău;

⁴⁴dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,

⁴⁵ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

⁴⁶Că dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare vameşii[11] nu fac şi ei la fel?

⁴⁷Şi dacă-i îmbrăţişaţi doar pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare păgânii nu fac şi ei tot aşa?

⁴⁸Drept aceea, fiţi voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!