Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Marcu 1 Bible Online

Marcu 1 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Marcu 1

¹Începutul Evangheliei[1] lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

²După cum este scris în profetul Isaia: Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care-ţi va pregăti calea;

³glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi-I cărările,

⁴Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.

⁵Şi ieşeau spre el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.

⁶Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, cu cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

⁷Şi propovăduia, zicând: „Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor.

⁸Eu v’am botezat cu apă, dar el vă va boteza cu Duh Sfânt”.

⁹Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi S’a botezat în Iordan de către Ioan.

¹⁰Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel pogorându-Se peste El.

¹¹Şi glas s’a făcut din ceruri: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit”.

¹²Şi îndată Duhul L-a scos în pustie.

¹³Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Şi era împreună cu fiarele, şi îngerii Îi slujeau.

¹⁴După ce Ioan a fost întemniţat, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu

¹⁵şi zicând: „Plinitu-s’a vremea[2] şi împărăţia lui Dumnezeu s’a apropiat. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!”

¹⁶Şi umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncându-şi mrejele în mare, că erau pescari.

¹⁷Şi le-a zis Iisus: „Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni!”

¹⁸Şi lăsându-şi de’ndată mrejele, au mers după El.

¹⁹Şi mergând puţin mai departe, i-a văzut pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele acestuia, care erau şi ei în corabie, dregându-şi mrejele.

²⁰Şi i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându-l pe tatăl lor Zevedeu în corabie împreună cu lucrătorii, s’au dus după El.

²¹Şi au venit în Capernaum. Şi îndată intrând El sâmbăta în sinagogă, îi învăţa.

²²Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, că El îi învăţa ca Unul Care are putere[3], iar nu în felul cărturarilor.

²³Şi era atunci în sinagoga lor un om cu duh necurat[4] care striga tare,

²⁴zicând: „Ce ai cu noi[5], Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”.

²⁵Şi Iisus l-a certat, zicând: „Taci şi ieşi din el!”

²⁶Şi, scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el.

²⁷Şi toţi s’au înspăimântat, încât se întrebau între ei, zicând: „Ce este aceasta?: Învăţătură nouă şi cu putere; că El şi duhurilor necurate le porunceşte, şi ele i se supun”.

²⁸Şi îndată s’a răspândit vestea despre El pretutindeni, în tot ţinutul Galileii.

²⁹Şi după ce au ieşit din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacob şi cu Ioan.

³⁰Iar soacra lui Simon zăcea aprinsă de friguri; şi îndată I-au vorbit despre ea.

³¹Şi apropiindu-Se, a ridicat-o apucând-o de mână. Şi au lăsat-o frigurile şi ea Îi slujea.

³²Iar când s’a făcut seară şi soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii,

³³şi toată cetatea era adunată la uşă.

³⁴Şi i-a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli, şi demoni mulţi a scos. Şi pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Hristos[6].

³⁵Şi a doua zi, sculându-Se foarte de noapte, a ieşit şi S’a dus într’un loc pustiu şi Se ruga acolo.

³⁶Iar Simon şi cei ce erau cu el s’au dus după Dânsul.

³⁷Şi, aflându-L, I-au zis: „Toţi Te caută[7]”.

³⁸Iar El le-a zis: „Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele învecinate, ca să propovăduiesc şi acolo, că pentru aceasta am venit”.

³⁹Şi a propovăduit în sinagogile lor, în toată Galileea, scoţându-i pe demoni.

⁴⁰Şi a venit la El un lepros, rugându-L şi îngenunchind şi zicând: „Dacă vrei, Tu poţi să mă curăţeşti”.

⁴¹Şi făcându-I-Se milă, Şi-a întins mâna şi S’a atins de el şi i-a zis: „Vreau, curăţeşte-te!”

⁴²Şi îndată s’a depărtat lepra de pe el şi s’a curăţit.

⁴³Şi dându-i poruncă aspră, îndată l-a scos afară

⁴⁴şi i-a zis: „Ia seama, să nu spui nimănui nimic, ci mergi de te arată preotului, iar pentru curăţirea ta să duci cele rânduite de Moise, să le fie lor mărturie”.

⁴⁵Dar el, ieşind, a început să spună multe’n gura mare şi să răspândească vorba, aşa încât Iisus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii; şi veneau la El de pretutindeni.