Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Marcu 10 Bible Online

Marcu 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Marcu 10

¹Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului; şi mulţimile s’au adunat iarăşi la El şi El iarăşi le învăţa, după cum Îi era obiceiul.

²Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă unui bărbat îi este îngăduit să-şi lase femeia.

³Iar El, răspunzând, le-a zis: „Ce v’a poruncit Moise?”

⁴Iar ei au zis: „Moise i-a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi s’o lase”.

⁵Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Din pricina învârtoşării inimii voastre v’a scris el porunca aceasta;

⁶dar de la’nceputul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu:

⁷De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa

⁸şi cei doi vor fi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.

⁹Aşadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”.

¹⁰Şi în casă ucenicii L-au întrebat din nou despre aceasta.

¹¹Şi El le-a zis: „Oricine-şi va lăsa femeia şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.

¹²Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul şi se va mărita cu altul, adulter săvârşeşte”.

¹³Şi aduceau la El copii, ca să Se atingă de ei; dar ucenicii îi certau pe cei ce-i aduceau.

¹⁴Iar Iisus, văzând, S’a supărat şi le-a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁵Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea”.

¹⁶Şi luându-i în braţe, Şi-a pus mâinile pe ei şi i-a binecuvântat[1].

¹⁷Şi pe când ieşea El în drum, un ins a alergat la El şi, îngenunchind înainte-I, Îl întreba: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

¹⁸Iar Iisus i-a răspuns: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu.

¹⁹Cunoşti poruncile: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu păgubeşti pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”.

²⁰Iar el I-a zis: „Învăţătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”.

²¹Iar Iisus, cătând la el cu luare-aminte, l-a îndrăgit şi i-a zis: „Un lucru îţi mai lipseşte: Du-te, vinde tot ce ai şi dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi-Mi urmează Mie”.

²²Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, fiindcă avea multe bogăţii.

²³Şi Iisus, uitându-Se în jur, le-a zis ucenicilor Săi: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu!”

²⁴Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: „Fiilor, cât de greu le este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!

²⁵Mai lesne îi este cămilei[2] să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu!”

²⁶Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: „Şi cine poate să se mântuiască?…”.

²⁷Iisus, privind la ei cu luare-aminte, le-a zis: „La oameni lucrul acesta e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”.

²⁸Şi a început Petru a-I zice: „Iată, noi pe toate le-am lăsat şi ţi-am urmat ţie”.

²⁹Iisus a răspuns: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie

³⁰şi să nu primească însutit – acum, în vremea aceasta de prigoniri – case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine; iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică.

³¹Şi mulţi din cei dintâi vor fi la urmă, şi cei din urmă, întâi”.

³²Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, şi Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi: şi cei ce mergeau în urma Lui se temeau. Şi iarăşi luându-i cu El pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple:

³³„Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da pe mâna păgânilor

³⁴şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia”.

³⁵Şi au venit la El Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: „Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce-ţi vom cere”.

³⁶Iar El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?”

³⁷Iar ei I-au zis: „Dă-ne să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta”.

³⁸Dar Iisus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?”

³⁹Iar ei I-au zis: „Putem”. Şi Iisus le-a zis: „Într’adevăr, paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza,

⁴⁰dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s’a pregătit”[3].

⁴¹Şi auzind cei zece, au prins a se supăra pe Iacob şi pe Ioan.

⁴²Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: „Ştiţi că cei ce se socotesc conducători ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mari ai lor le stăpânesc;

⁴³dar între voi să nu fie aşa, ci cel ce va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru,

⁴⁴şi cel ce va vrea să fie întâiul între voi, să le fie tuturor slugă;

⁴⁵că nici Fiul Omului n’a venit să I se slujească, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi”.

⁴⁶Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind El din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea cerşind la marginea drumului.

⁴⁷Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!”

⁴⁸Şi mulţi îl certau, ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!”

⁴⁹Şi Iisus, apropiindu-Se, a zis: „Chemaţi-l!” Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăzneşte, scoală-te; te cheamă…”.

⁵⁰Iar orbul, lepădându-şi haina de pe el şi sărind în picioare, a venit la Iisus.

⁵¹Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: „Ce voieşti să-ţi fac?” Iar orbul I-a răspuns: „Să-mi capăt vederea, Învăţătorule!”

⁵²Iar Iisus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit!” Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-I urma lui Iisus pe cale.