Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Marcu 14 Bible Online

Marcu 14 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Marcu 14

¹Şi peste două zile erau Paştile şi Azimele. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L prindă cu vicleşug, ca să-L omoare.

²Dar ziceau: „Nu în ziua praznicului, ca să nu fie tulburare în popor”.

³Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, în timp ce şedea la masă a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat[1], de mare preţ; şi spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul Lui.

⁴Dar erau unii care murmurau în sinea lor, zicând: „De ce s’a făcut această risipă de mir?;

⁵că mirul acesta putea să fie vândut cu peste trei sute de dinari şi să li se dea săracilor”. Şi murmurau împotriva ei.

⁶Dar Iisus a zis: „Lăsaţi-o, de ce-i faceţi supărare? Bun lucru a făcut ea pentru Mine.

⁷Că pe săraci îi aveţi pururea cu voi şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea.

⁸Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte Mi-a uns trupul cu mir, spre îngropare[2].

⁹Adevăr vă spun Eu vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei”.

¹⁰Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s’a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus în mână.

¹¹Şi auzind ei, s’au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea în mâna lor la un prilej potrivit.

¹²Iar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paştile, ucenicii Săi L-au întrebat: „Unde vrei să mergem să-ţi gătim, ca să mănânci Paştile?”

¹³Şi a trimis doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el;

¹⁴şi acolo unde va intra el, spuneţi-i stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei?

¹⁵Iar el vă va arăta un foişor mare, gata aşternut. Acolo să pregătiţi pentru noi”.

¹⁶Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile.

¹⁷Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece.

¹⁸Şi pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: „Adevăr vă grăiesc că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde”.

¹⁹Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul câte unul: „Nu cumva sunt eu?…”.

²⁰Iar El le-a zis: „Unul din cei doisprezece, care întinge cu mine în blid.

²¹Că Fiul Omului merge cum este scris despre El; dar vai acelui om prin care Fiul Omului este vândut! Bine era de omul acela dacă nu s’ar fi născut!”

²²Şi pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat şi a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”.

²³Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi;

²⁴şi le-a zis: „Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, carele pentru mulţi se varsă.

²⁵Adevăr vă grăiesc că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea, nou, întru împărăţia lui Dumnezeu”.

²⁶Şi după ce au cântat imnuri, au ieşit la Muntele Măslinilor.

²⁷Şi le-a zis Iisus: „În această noapte toţi vă veţi poticni[3], că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile;

²⁸dar după ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea”.

²⁹Iar Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni, eu unul, nu!”

³⁰Şi i-a zis Iisus: „Adevăr îţi grăiesc că astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul de două ori, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”.

³¹El însă spunea cu mai mare stăruinţă: „Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui!…”. Şi tot aşa spuneau toţi.

³²Şi au venit într’un loc al cărui nume este Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până ce Mă voi ruga”.

³³Şi i-a luat cu El pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan; şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni

³⁴şi le-a zis: „Întristat de moarte Îmi este sufletul… Rămâneţi aici şi privegheaţi”.

³⁵Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga ca, de este cu putinţă, ceasul acela să treacă pe-alături de El.

³⁶Şi zicea: „Avva, Părinte, toate-ţi sunt cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine!… Dar fie nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu!”

³⁷Şi a venit şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Simone, dormi? Un ceas n’ai fost în stare să priveghezi?…

³⁸Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Că duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.”

³⁹Şi mergând iarăşi, S’a rugat spunând acelaşi cuvânt.

⁴⁰Şi din nou venind, i-a găsit dormind; că ochii le erau îngreuiaţi; şi nu ştiau ce să-I răspundă.

⁴¹Şi a venit a treia oară şi le-a zis: „De-acum dormiţi şi odihniţi-vă!… Destul! A sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.

⁴²Sculaţi-vă să mergem. Iată, s’a apropiat cel care M’a vândut”.

⁴³Şi îndată, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el o gloată cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni.

⁴⁴Iar trădătorul le dăduse semn, zicând: „Cel pe care-l voi săruta, acela este. Prindeţi-l şi duceţi-l sub pază”.

⁴⁵Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, I-a zis: „Învăţătorule!…”. Şi L-a sărutat.

⁴⁶Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins.

⁴⁷Unul din cei care stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit-o pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea.

⁴⁸Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege, ca să Mă prindeţi.

⁴⁹În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M’aţi prins. Dar acestea sunt ca să se plinească Scripturile”.

⁵⁰Atunci, părăsindu-L, toţi au fugit[4].

⁵¹Iar un tânăr mergea după El, învelit într’un cearşaf pe trupul gol; şi l-au prins,

⁵²dar el, lăsând cearşaful, a fugit gol[5].

⁵³Şi L-au dus pe Iisus la arhiereu; şi s’au adunat toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii.

⁵⁴Iar Petru, de departe, a mers după El până înlăuntru în curtea arhiereului; şi şedea cu slugile, încălzindu-se la foc.

⁵⁵Arhiereii şi tot sinedriul căutau mărturie împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, dar nu găseau.

⁵⁶Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau.

⁵⁷Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:

⁵⁸„Noi l-am auzit spunând aşa: Voi dărâma acest templu făcut de mână şi în trei zile voi clădi altul, nefăcut de mână”.

⁵⁹Dar nici aşa, mărturia lor nu era la fel.

⁶⁰Şi sculându-se arhiereul în mijloc, L-a întrebat pe Iisus, zicând: „Nimic nu răspunzi la tot ce mărturisesc aceştia împotriva ta?”

⁶¹Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: „Eşti tu Hristosul, fiul Celui-Binecuvântat?”

⁶²Iar Iisus i-a zis: „Eu sunt, şi-L veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Puterii[6] şi venind pe norii cerului”.

⁶³Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: „Ce trebuinţă mai avem de martori?

⁶⁴Aţi auzit blasfemia! Ce părere aveţi?…”. Iar ei toţi au judecat că vrednic e de moarte.

⁶⁵Şi au început unii să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: „Profeţeşte!…”. Şi slugile Îl băteau cu palmele peste obraz.

⁶⁶Şi pe când Petru era jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului

⁶⁷şi văzându-l pe Petru încălzindu-se, s’a uitat la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul!”

⁶⁸El însă a tăgăduit, zicând: „Nici că ştiu, nici că înţeleg ce spui”. Şi a ieşit afară în faţa curţii; şi a cântat cocoşul.

⁶⁹Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să le spună celor de faţă că şi acesta este dintre ei.

⁷⁰Iar el din nou a tăgăduit. Şi după puţin timp, cei de faţă i-au zis iarăşi lui Petru: „Cu adevărat eşti dintre ei, că eşti galileean şi graiu-ţi este asemănător”.

⁷¹Iar el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta de care-mi vorbiţi…”.

⁷²Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: „Înainte de a cânta cocoşul de două ori, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”. Şi a’nceput să plângă.