Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Marcu 3 Bible Online

Marcu 3 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Marcu 3

¹Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.

²Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.

³Şi El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai acolo, în mijloc!”

⁴Şi le-a zis lor: „Oare se cuvine ca sâmbăta să faci bine, sau să faci rău? să mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi?” Iar ei tăceau.

⁵Şi privindu-i cu mânie şi întristându-Se de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” Şi el a întins-o, şi mâna lui s’a făcut sănătoasă.

⁶Şi ieşind[1], fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-l piardă[2].

⁷Iar Iisus a plecat înspre mare împreună cu ucenicii Săi şi L-a urmat mulţime multă din Galileea şi din Iudeea

⁸şi din Ierusalim şi din Idumeea şi de dincolo de Iordan[3] şi dimprejurul Tirului şi al Sidonului; mulţime multă care, auzind câte făcea, a venit la El.

⁹Şi le-a spus ucenicilor Lui să I se pună la îndemână o corăbioară; aceasta, din pricina mulţimii, ca să nu-L îmbulzească;

¹⁰fiindcă pe mulţi îi vindecase, de aceea năvăleau asupră-I, pentru ca toţi câţi erau în suferinţă să se atingă de El.

¹¹Şi duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înainte-I şi strigau, zicând: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”.

¹²Şi El mult le certa, ca să nu-L facă ele cunoscut[4].

¹³Şi S’a suit în munte şi a chemat la Sine pe câţi El Însuşi a voit; şi au venit la El.

¹⁴Şi a rânduit doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască

¹⁵şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii.

¹⁶Deci i-a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru;

¹⁷şi pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacob, şi le-a pus numele Boanerghes, adică Fiii Tunetului;

¹⁸şi pe Andrei şi pe Filip şi pe Bartolomeu şi pe Matei şi pe Toma şi pe Iacob al lui Alfeu şi pe Tadeu şi pe Simon Canaaneanul

¹⁹şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut.

²⁰Şi a venit în casă; şi iarăşi mulţimea s’a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce.

²¹Şi auzind ai Săi, au plecat ca să-L ia de-acolo cu de-a sila, că ziceau: „Nu e’n toate minţile”[5].

²²Iar cărturarii, care veniseră din Ierusalim, ziceau că El îl are pe Beelzebul şi că prin domnul demonilor îi scoate pe demoni.

²³Şi chemându-i la Sine, le vorbea în parabole: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana?

²⁴Dacă o împărăţie se va dezbina în sinea ei, acea împărăţie nu poate dăinui;

²⁵şi dacă o casă se va dezbina în sinea ei, casa aceea nu va putea dăinui;

²⁶şi dacă Satana s’a ridicat împotriva luişi şi s’a dezbinat, nu poate dăinui, ci are sfârşit.

²⁷Nimeni nu poate intra în casa unui om tare ca să-i răpească lucrurile dacă mai întâi nu-l va lega pe cel tare; şi doar atunci îi va jefui casa.

²⁸Adevăr vă grăiesc, că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi blasfemiile câte vor fi blasfemiat,

²⁹dar cel ce Îl va blasfemia pe Duhul Sfânt nu are iertare în veac, ci vinovat este de păcat veşnic”.

³⁰Aceasta, pentru că ziceau: „Are duh necurat”.

³¹Şi au venit mama Sa şi fraţii Săi[6] şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme.

³²Iar mulţimea şedea împrejurul Său. Şi I-au zis unii: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară şi Te caută”.

³³Şi răspunzându-le, a zis: „Cine este mama Mea? şi fraţii Mei?”

³⁴Şi privindu-i pe cei ce şedeau în jurul Său, a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei;

³⁵că tot cel ce va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea”.