Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Marcu 6 Bible Online

Marcu 6 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Marcu 6

¹Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii au mers după El.

²Şi fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, se mirau şi ziceau: „De unde are el acestea? Şi ce este înţelepciunea care i s’a dat, ca şi minuni să se facă prin mâinile lui?

³Oare nu este acesta teslarul, fiul Mariei, şi fratele lui Iacob şi al lui Iosif şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt oare surorile lui aici la noi?” Şi se poticneau întru El[1].

⁴Şi Iisus le zicea: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria sa şi între rudele sale şi în casa lui”.

⁵Şi n’a putut să facă acolo nici o minune, decât că Şi-a pus mâinile pe câţiva bolnavi şi i-a vindecat.

⁶Şi Se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele dimprejur, învăţând.

⁷Şi i-a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.

⁸Şi le-a poruncit ca pe cale să nu ia nimic cu ei, în afară de toiag: nici pâine, nici traistă, nici bani în cingătoare;

⁹ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.

¹⁰Şi le zicea: „În orice casă veţi intra, în ea să rămâneţi până ce veţi pleca din locul acela.

¹¹Şi dacă într’un loc nu vă vor primi, nici nu vă vor asculta, plecând de acolo scuturaţi-vă praful de sub picioare, spre mărturie împotriva lor. Adevăr vă grăiesc: În ziua judecăţii, mai uşor le vor fi Sodomei şi Gomorei decât cetăţii aceleia”.

¹²Şi plecând ei, le propovăduiau oamenilor, ca să se pocăiască.

¹³Şi scoteau mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi îi ungeau cu untdelemn şi-i vindecau.

¹⁴Şi a auzit regele Irod – fiindcă numele lui Iisus se făcuse cunoscut – şi zicea că Ioan Botezătorul s’a sculat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el.

¹⁵Alţii însă ziceau că este Ilie, iar alţii că este profet sau ca unul din profeţi.

¹⁶Iar Irod, auzind, zicea: „Ioan este, căruia eu i-am tăiat capul; el a înviat…”.

¹⁷Că Irod, trimiţând, îl prinsese pe Ioan şi-l legase şi-l întemniţase din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie.

¹⁸Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai pe femeia fratelui tău”.

¹⁹Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea,

²⁰fiindcă Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi, ascultându-l, rămânea’ndelung pe gânduri şi bucuros îl asculta.

²¹Şi întâmplându-se o zi cu bun prilej, când Irod la ziua sa de naştere le-a făcut ospăţ dregătorilor săi şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea,

²²şi intrând fiica Irodiadei şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau la masă cu el. Iar regele i-a zis fetei: „Cere de la mine orice vei vrea şi-ţi voi da”.

²³Şi s’a jurat: „Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu”.

²⁴Şi ea a ieşit şi a întrebat-o pe maică-sa: „Ce să cer?” Iar aceea i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul”.

²⁵Şi îndată intrând cu grabă la rege, i-a cerut, zicând: „Vreau să-mi dai chiar acum, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul”.

²⁶Şi regele s’a întristat mult, dar din pricina jurămintelor şi a celor ce şedeau la masă cu el, n’a vrut să spună nu.

²⁷Şi regele a trimis numaidecât un temnicer cu porunca de a-i aduce capul.

²⁸Şi ducându-se acela, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei; iar fata i l-a dat mamei sale.

²⁹Şi auzind ucenicii lui, au venit, au ridicat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt.

³⁰Şi s’au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus toate câte au făcut ei şi au învăţat.

³¹Şi El le-a zis: „Veniţi numai voi-înde-voi undeva la loc pustiu şi odihniţi-vă puţin”. Că mulţi erau cei ce veneau şi plecau, şi ei nu mai aveau timp nici să mănânce.

³²Şi au plecat cu corabia către un loc pustiu şi ferit.

³³Şi i-au văzut plecând, şi mulţi au priceput şi au alergat pe jos într’acolo de prin toate cetăţile şi au ajuns înaintea lor.

³⁴Şi ieşind din corabie, Iisus a văzut mulţime mare şi I s’a făcut milă de ei, că erau ca nişte oi fără păstor, şi a început să-i înveţe multe.

³⁵Dar făcându-se târziu, ucenicii Săi s’au apropiat de El şi I-au zis: „Locul este pustiu şi ora e târzie;

³⁶dă-le drumul să meargă prin oraşele şi satele dimprejur ca să-şi cumpere de-ale mâncării”.

³⁷Iar El, răspunzând, le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce”. Şi ei I-au zis: „Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?”

³⁸Iar El le-a zis: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi”. Şi aflând ei, I-au spus: „Cinci pâini şi doi peşti”.

³⁹Şi El le-a poruncit să-i aşeze pe toţi în cete-cete pe iarbă verde.

⁴⁰Şi au şezut cete-cete, câte o sută şi câte cincizeci.

⁴¹Şi luând El cele cinci pâini şi cei doi peşti, privind la cer a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea lor; şi pe cei doi peşti i-a împărţit la toţi.

⁴²Şi au mâncat toţi şi s’au săturat.

⁴³Şi au luat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri de pâine şi ce rămăsese din peşti.

⁴⁴Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi.

⁴⁵Şi El i-a silit îndată pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulţimii.

⁴⁶Iar după ce le-a dat drumul, S’a dus în munte ca să Se roage.

⁴⁷Şi făcându-se seară, corabia era în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm.

⁴⁸Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, că vântul era împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă mai departe pe lângă ei.

⁴⁹Iar ei, văzându-L umblând pe mare, au crezut că e nălucă şi au strigat,

⁵⁰fiindcă toţi L-au văzut şi s’au tulburat. Dar El le-a vorbit de’ndată şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”

⁵¹Şi S’a suit la ei în corabie şi vântul s’a potolit. Şi ei erau peste măsură de uimiţi în sinea lor,

⁵²că nimic nu pricepuseră din minunea pâinilor, deoarece inima lor era împietrită.

⁵³Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenizaretului şi au tras la ţărm.

⁵⁴Şi ieşind ei din corabie, de’ndată L-au recunoscut.

⁵⁵Şi străbăteau tot ţinutul acela şi s’au pornit să-I aducă bolnavii pe paturi, acolo unde auzeau că este El.

⁵⁶Şi oriunde intra, în târguri sau în oraşe sau în sate, puneau pe cei bolnavi la răspântii şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El, se vindecau.