Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Marcu 8 Bible Online

Marcu 8 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Marcu 8

¹În zilele acelea, fiind iarăşi mulţime multă şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat la Sine pe ucenici şi le-a zis:

²„Milă Îmi este de mulţime, că trei zile sunt de când aşteaptă lângă Mine şi n’au ce să mănânce;

³şi de le voi da drumul spre casa lor flămânzi, se vor istovi pe drum, că unii din ei au venit de departe”.

⁴Şi ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici, în pustiu?”

⁵Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” Iar ei au răspuns: „Şapte”.

⁶Şi El a poruncit mulţimii să şadă jos pe pământ. Şi luând cele şapte pâini, a mulţumit[1], a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înainte-le. Şi ei le-au pus înaintea mulţimii.

⁷Şi erau şi câţiva peştişori. Şi binecuvântându-i, le-a spus să-i pună şi pe aceştia înaintea lor.

⁸Şi au mâncat şi s’au săturat şi au luat fărâmiturile rămase, şapte coşuri.

⁹Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii. Şi le-a dat drumul.

¹⁰Şi îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei[2].

¹¹Şi au ieşit fariseii şi au început să se ia cu El la întrebări cerându-I semn din cer, ispitindu-L.

¹²Şi Iisus, suspinând în duhul Său, le-a zis: „Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevăr vă grăiesc că acestui neam nu i se va da semn!”[3]

¹³Şi lăsându-i, a intrat iarăşi în corabie şi a trecut de cealaltă parte.

¹⁴Dar ucenicii au uitat să ia pâine şi nu aveau cu ei în corabie decât o pâine.

¹⁵Şi El le-a poruncit, zicând: „Luaţi aminte, păziţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!”

¹⁶Şi ei cugetau între ei, zicând: „Spune asta fiindcă n’avem pâine…”.

¹⁷Şi cunoscând Iisus, le-a zis: „Ce cugetaţi?: că n’aveţi pâine? Încă nu înţelegeţi, nici nu pricepeţi? Atât de împietrită vă este inima?

¹⁸Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi. Nu vă aduceţi aminte?:

¹⁹Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi luat?” Iar ei au zis: „Douăsprezece”.

²⁰„Şi când cu cele şapte la cei patru mii, câte coşuri cu fărâmituri aţi luat?” Iar ei au zis: „Şapte”.

²¹Şi le-a zis: „Încă nu pricepeţi?…”.

²²Şi au venit la Betsaida. Şi au adus la dânsul un orb şi L-au rugat să Se atingă de el.

²³Şi luându-l pe orb de mână, l-a scos afară din sat; şi scuipând pe ochii lui şi punându-Şi mâinile pe el, l-a întrebat dacă vede ceva.

²⁴Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: „Văd oamenii umblând, îi văd ca pe nişte copaci…”.

²⁵După aceea a pus iarăşi mâinile pe ochii lui şi el a văzut bine şi şi-a revenit şi pe toate le vedea limpede.

²⁶Şi l-a trimis la casa sa, zicându-i: „Să nu intri în sat, nici să spui la cineva din sat[4]”.

²⁷Şi au ieşit Iisus şi ucenicii Săi prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Şi pe drum i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”

²⁸Ei i-au răspuns, zicând: „Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iar alţii că eşti unul dintre profeţi”.

²⁹Şi El i-a întrebat: „Dar voi, voi cine ziceţi că sunt?” Răspunzând Petru, I-a zis: „Tu eşti Hristosul!”

³⁰Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.

³¹Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învie.

³²Şi cuvântul acesta îl spunea pe faţă. Şi Petru, luându-L deoparte, a început să-L dojenească.

³³Dar El, întorcându-se şi privind la ucenicii Săi, l-a certat pe Petru şi i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano!, că tu nu le cugeţi pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor”.

³⁴Şi chemând la Sine mulţimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

³⁵Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela O va mântui[5].

³⁶Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul?

³⁷Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?

³⁸Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri”.