Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Marcu 9 Bible Online

Marcu 9 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Marcu 9

¹Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere”.

²Şi după şase zile i-a luat Iisus cu Sine pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan şi i-a dus numai pe ei-înde-ei într’un munte înalt; şi S’a schimbat la faţă înaintea lor.

³Şi veşmintele Lui s’au făcut strălucitoare, albe foarte ca zăpada, aşa cum înălbitorul nu poate înălbi pe pământ.

⁴Şi Ilie li s’a arătat împreună cu Moise; şi vorbeau cu Iisus.

⁵Şi răspunzând Petru, I-a zis lui Iisus: „Învăţătorule, bine ne este să fim aici; să facem trei colibe: ţie una şi lui Moise una şi una lui Ilie…”.

⁶Că nu ştia ce să spună, fiindcă erau înspăimântaţi.

⁷Şi s’a făcut un nor care-i umbrea; şi din nor a venit un glas, zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi!”

⁸Şi de’ndată privind ei împrejur, n’au mai văzut pe nimeni, ci numai pe Iisus singur cu ei.

⁹Şi pe când se coborau din munte, El le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce văzuseră, decât atunci când Fiul Omului va învia din morţi.

¹⁰Iar ei au păzit cuvântul[1], întrebându-se între ei: „Ce înseamnă a învia din morţi?…”.

¹¹Şi L-au întrebat pe El, zicând: „De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?”

¹²Iar El le-a răspuns: „Într’adevăr, Ilie vine mai întâi şi pe toate le va aşeza din nou. Şi cum este scris despre Fiul Omului?: că va să pătimească multe şi să fie defăimat?

¹³Dar vă spun Eu vouă că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut toate câte-au vrut, aşa cum s’a scris despre el[2]”.

¹⁴Şi venind ei la ucenici, au văzut mulţime mare împrejurul lor şi pe cărturari luându-se la întrebări cu ei.

¹⁵Şi de’ndată ce L-a văzut, mulţimea a fremătat şi a alergat să I se închine.

¹⁶Şi El i-a întrebat pe cărturari: „Despre ce vă luaţi la întrebări cu ei?”

¹⁷Şi I-a răspuns unul din mulţime: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.

¹⁸Şi oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar ei n’au fost în stare”.

¹⁹Iar El, răspunzându-le, a zis: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine!”

²⁰Şi l-au adus la El. Şi, văzându-L, duhul îndată l-a zguduit pe copil; şi căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.

²¹Şi l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?” Iar el a răspuns: „Din pruncie.

²²Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l piardă. Dar dacă Tu poţi ceva, ajută-ne, fie-ţi milă de noi!”

²³Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poţi crede, toate-i sunt cu putinţă celui ce crede”.

²⁴Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!”

²⁵Iar Iisus, văzând că năvăleşte mulţimea, a certat duhul cel necurat, zicându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el, şi’n el să nu mai intri!”

²⁶Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul s’a făcut ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.

²⁷Iar Iisus l-a apucat de mână şi l-a ridicat; şi el s’a sculat în picioare.

²⁸Şi după ce El a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat ei între ei: „De ce noi n’am fost în stare să-l scoatem?”

²⁹Iar El le-a zis: „Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate ieşi decât numai prin rugăciune şi prin post”.

³⁰Şi ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea; iar El nu voia să ştie cineva.

³¹Că-i învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia.

³²Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.

³³Şi au venit în Capernaum. Şi fiind ei în casă, i-a întrebat: „Ce vorbeaţi între voi pe drum?”

³⁴Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se sfădiseră unii cu alţii, cine dintre ei este mai mare.

³⁵Şi şezând jos, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a spus: „Dacă vrea cineva să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor”.

³⁶Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor; şi luându-l în braţe, le-a zis:

³⁷„Tot cel ce va primi în numele Meu pe unul din aceşti copii, pe Mine Mă primeşte; şi cel ce Mă primeşte pe Mine, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M’a trimis pe Mine”.

³⁸Şi I-a zis Ioan: „Învăţătorule, am văzut pe cineva, care nu merge cu noi, scoţând demoni în numele Tău; şi l-am oprit, pentru că el nu merge cu noi”.

³⁹Iar Iisus a zis: „Nu-l opriţi, că nu e nimeni care să facă o minune în numele Meu şi după aceea să poată degrab să Mă vorbească de rău.

⁴⁰Fiindcă cel ce nu-i împotriva noastră e pentru noi.

⁴¹Că oricine vă va da să beţi un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevăr vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

⁴²Iar celui ce-i va fi piatră de poticnire[3] unuia din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s’ar arunca în mare.

⁴³Şi dacă mâna ta îţi devine piatră de poticnire, taie-o; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă ciung decât să ai amândouă mâinile şi să te duci în gheenă, în focul cel nestins,

⁴⁴unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

⁴⁵Şi dacă piciorul tău îţi devine piatră de poticnire, taie-l; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă şchiop decât să ai amândouă picioarele şi să fii azvârlit în gheenă, în focul cel nestins,

⁴⁶unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

⁴⁷Şi dacă ochiul tău îţi devine piatră de poticnire, scoate-l; că mai bine-ţi este să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în gheena focului,

⁴⁸unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

⁴⁹Că fiecare cu foc se va săra, aşa cum orice jertfă se va săra cu sare[4].

⁵⁰Bună este sarea; dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii!”