Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Luca 1 Bible Online

Luca 1 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Luca 1

¹Pentru că mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s’au adeverit printre noi,

²aşa cum ni le-au predat cei care dintru’nceput le-au văzut şi au fost slujitori ai Cuvântului,

³tot astfel şi eu, după ce pe toate le-am urmărit de la’nceput cu de-amănuntul[1], m’am gândit că e bine să ţi le scriu pe rând, Preaputernice Teofile[2],

⁴pentru ca tu să cunoşti temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.

⁵Fost-a în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia; iar femeia lui era din fiicele lui Aaron[3] şi numele ei era Elisabeta.

⁶Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului.

⁷Şi nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.

⁸Şi a fost că pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu în rândul cetei sale,

⁹după rânduiala preoţiei i-au ieşit sorţii să intre în templul Domnului şi să tămâieze.

¹⁰Iar la ceasul tămâierii toată mulţimea poporului era afară, rugându-se.

¹¹Şi îngerul Domnului i s’a arătat stând de-a dreapta altarului tămâierii.

¹²Şi, văzându-l, Zaharia s’a tulburat şi frică a căzut peste el.

¹³Iar îngerul i-a grăit: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ţi-a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan.

¹⁴Şi-ţi va fi el bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.

¹⁵Că mare va fi el înaintea Domnului; nici vin şi nici băutură tare nu va bea, şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt;

¹⁶şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor;

¹⁷şi Lui Îi va merge el înainte cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să-i gătească Domnului popor pregătit”.

¹⁸Şi a zis Zaharia către înger: „După ce voi cunoaşte aceasta? Că eu sunt bătrân, iar femeia mea, înaintată în zilele ei”.

¹⁹Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă în faţa lui Dumnezeu. Şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea.

²⁰Şi pentru că n’ai crezut în cuvintele mele, care se vor plini la vremea lor, iată vei fi mut şi nu vei putea vorbi până’n ziua când vor fi acestea”.

²¹Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu.

²²Şi când a ieşit, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că vedenie a văzut în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut.

²³Şi când s’au împlinit zilele slujirii lui, s’a dus la casa sa.

²⁴Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit; şi vreme de cinci luni s’a tăinuit, zicându-şi:

²⁵„Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni”[4].

²⁶Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într’o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,

²⁷la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.

²⁸Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!”

²⁹Iar ea, văzându-l, s’a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: „Ce fel de închinare[5] poate fi aceasta?…”.

³⁰Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu.

³¹Şi iată’n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus.

³²Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său,

³³şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit”.

³⁴Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”

³⁵Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri[6]; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.

³⁶Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă.

³⁷Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”.

³⁸Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la dânsa.

³⁹Şi în zilele acelea, sculându-se Maria, s’a dus în grabă în ţinutul muntos, într’o cetate a lui Iuda[7],

⁴⁰şi a intrat în casa lui Zaharia şi i s’a închinat Elisabetei.

⁴¹Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei şi s’a umplut Elisabeta de Duh Sfânt,

⁴²şi a strigat cu glas mare şi a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

⁴³Şi de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu?

⁴⁴Că iată, de cum a ajuns glasul închinării tale la urechile mele, săltat-a pruncul de bucurie în pântecele meu.

⁴⁵Şi fericită este aceea care a crezut că se vor plini cele spuse ei de la Domnul”.

⁴⁶Şi a zis Maria[8]: „Măreşte, suflete al meu, pe Domnul,

⁴⁷şi să se bucure duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

⁴⁸că El a căutat spre smerenia roabei Sale; că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile;

⁴⁹că mi-a făcut mie mărire Cel-Puternic – şi sfânt e numele Lui –

⁵⁰şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.

⁵¹Făcut-a faptă tare cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor;

⁵²coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei smeriţi,

⁵³pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

⁵⁴Sprijinit-a pe Israel, sluga Sa, ca să-I pomenească mila,

⁵⁵aşa cum le-a grăit părinţilor noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până’n veac”.

⁵⁶Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s’a întors la casa ei.

⁵⁷Iar Elisabetei i s’a împlinit vremea să nască şi a născut un fiu.

⁵⁸Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul Şi-a mărit mila faţă de ea; şi cu ea se bucurau împreună.

⁵⁹Şi a fost că în ziua a opta au venit să-l taie’mprejur pe prunc; şi voiau să-l numească Zaharia, cu numele tatălui său.

⁶⁰Şi răspunzând, mama sa a zis: „Nu!; ci Ioan se va chema”.

⁶¹Şi au zis către ea: „În rudenia ta nu e nimeni care să se cheme cu numele acesta…”.

⁶²Şi i-au făcut semn tatălui său, cum ar vrea el să fie numit.

⁶³Şi cerând o tăbliţă, el a scris: „Numele lui este Ioan”. Şi toţi s’au mirat.

⁶⁴Şi îndată gura şi limba i s’au deschis; şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.

⁶⁵Şi frică i-a cuprins pe toţi vecinii lor; şi despre lucrurile acestea s’a vorbit în tot ţinutul muntos al Iudeii.

⁶⁶Şi toţi cei ce le-au auzit le puneau în inima lor, zicând: „Ce va fi oare copilul acesta?”… Că şi mâna Domnului era cu el.

⁶⁷Şi Zaharia, tatăl său, s’a umplut de Duh Sfânt şi a profeţit, zicând:

⁶⁸„Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că Şi-a cercetat poporul şi l-a răscumpărat;

⁶⁹şi putere mântuitoare ne-a ridicat din casa lui David, sluga Sa,

⁷⁰aşa cum a grăit prin gura sfinţilor Săi profeţi din veac,

⁷¹mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc,

⁷²să facă milă cu părinţii noştri şi să-Şi amintească de legământul Său cel sfânt,

⁷³de jurământul cu care i S’a jurat lui Avraam, părintele nostru;

⁷⁴fiind noi astfel izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă ca, fără frică,

⁷⁵în faţa Lui să-I slujim în sfinţenie şi’n dreptate în toate zilele vieţii noastre.

⁷⁶Iar tu, pruncule, profet al Celui-Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului ca să-I găteşti căile,

⁷⁷să-i dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,

⁷⁸prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care Răsăritul-cel-de-Sus ne-a cercetat.

⁷⁹Ca să-i lumineze pe cei ce şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii”.

⁸⁰Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.