Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Luca 10 Bible Online

Luca 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Luca 10

¹Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci[1] şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc unde El Însuşi avea să meargă[2].

²Şi le spunea: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; aşadar, rugaţi-L pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.

³Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.

⁴Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi nimănui să nu-i daţi bineţe pe cale.

⁵Iar în orice casă veţi intra, mai întâi ziceţi: Pace casei acesteia!

⁶Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; iar de nu, ea se va întoarce la voi.

⁷Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând ceea ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă’n casă.

⁸Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care vă vor primi, mâncaţi ceea ce vi se va pune înainte.

⁹Şi vindecaţi-i pe bolnavii din ea, şi spuneţi-le: S’a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!

¹⁰Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi ziceţi:

¹¹Din cetatea voastră, şi praful care s’a lipit de picioarele noastre vi-l scuturăm vouă. Dar pe aceasta s’o ştiţi: că s’a apropiat împărăţia lui Dumnezeu!

¹²Vă spun Eu vouă că în ziua aceea mai uşor îi va fi Sodomei decât cetăţii aceleia.

¹³Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Că dacă în Tir şi în Sidon s’ar fi făcut minunile care s’au făcut la voi, de mult s’ar fi pocăit, stând în sac şi’n cenuşă.

¹⁴Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată decât vouă.

¹⁵Şi tu, Capernaume, nu pân’la cer ai fost înălţat?: Pân’la iad vei fi coborât!

¹⁶Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M’a trimis pe Mine”.

¹⁷Şi s’au întors cei şaptezeci cu bucurie şi I-au spus: „Doamne, şi demonii ni se pleacă întru numele Tău”.

¹⁸Şi le-a zis: „Văzutu-l-am pe Satana din cer ca un fulger căzând.

¹⁹Iată, v’am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma.

²⁰Dar nu de aceasta să vă bucuraţi, că duhurile vi se pleacă, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”.

²¹În ceasul acesta El S’a bucurat cu Duhul şi a zis: „Mulţumescu-Ţi[3], Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, că aşa a fost înainte-Ţi bunăvoinţa Ta”.

²²Şi întorcându-Se către ucenici, a zis: „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl decât numai Fiul şi cel căruia vrea Fiul să-i descopere”.

²³Şi întorcându-Se către ucenici, le-a zis îndeosebi: „Fericiţi sunt ochii care văd ceea ce vedeţi voi!,

²⁴că vă spun Eu vouă: Mulţi profeţi şi împăraţi au vrut să vadă ce vedeţi voi şi n’au văzut, şi să audă ce auziţi voi, dar n’au auzit!”

²⁵Şi iată, un învăţător de lege s’a ridicat, ispitindu-L şi zicând: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?”

²⁶Iar El i-a zis: „Ce este scris în lege?, cum citeşti?”

²⁷Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”.

²⁸Iar El i-a zis: „Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu”.

²⁹Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine[4], I-a zis lui Iisus: „Şi cine este aproapele meu?”

³⁰Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.

³¹Iar din întâmplare un preot cobora pe calea aceea, şi văzându-l, a trecut pe-alături.

³²Tot aşa şi un levit, ajungând în locul acela şi văzând, a trecut pe-alături.

³³Iar un samarinean care mergea pe cale a venit la el şi, văzându-l, i s’a făcut milă;

³⁴şi apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; şi punându-l pe dobitocul său, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă.

³⁵Şi a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a zis: Ai grijă de el; şi ceea ce vei mai cheltui ţi-i voi da eu când mă voi întoarce.

³⁶Care din aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?”

³⁷Iar el a zis: „Cel care şi-a făcut milă cu el”. Iisus i-a zis: „Mergi şi fă şi tu asemenea!”

³⁸Şi pe când mergeau ei, El a intrat într’un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei.

³⁹Şi ea avea o soră ce se chema Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul.

⁴⁰Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m’a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute”.

⁴¹Şi răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te’ngrijeşti şi pentru multe te sileşti,

⁴²ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună şi-a ales-o, care nu i se va lua”.