Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Luca 14 Bible Online

Luca 14 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Luca 14

¹Şi a fost că era într’o sâmbătă când a intrat El să mănânce în casa unuia din capii fariseilor.

²Şi iată că un om bolnav de hidropică[1] era înaintea Lui.

³Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei: „Este oare îngăduit a vindeca sâmbăta, sau nu?”

⁴Ei însă au tăcut. Şi punându-Şi mâna pe el, l-a vindecat şi i-a dat drumul.

⁵Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, de-i va cădea asinul sau boul în fântână, nu-l va scoate în chiar ziua sâmbetei?”

⁶Şi n’au putut să-I răspundă la aceasta.

⁷Şi luând El seama cum cei poftiţi la masă îşi alegeau cele dintâi locuri, le-a spus o parabolă, zicând:

⁸„Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza pe locul cel dintâi, ca nu cumva un altul mai de cinste decât tine să fie şi el poftit

⁹şi, venind cel care v’a chemat, pe tine şi pe el, să-ţi spună: Dă-i acestuia locul! Şi atunci, ruşinat, te vei urni să iei locul cel mai de la urmă.

¹⁰Ci, când vei fi chemat, mergi şi te aşază pe locul cel mai de la urmă pentru ca, atunci când va veni cel care te-a poftit, să-ţi spună: Prietene, mută-te mai sus! Atunci vei avea cinste în faţa tuturor celor ce stau la masă cu tine.

¹¹Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”.

¹²Zisu-i-a şi celui care-L chemase: „Când faci prânz sau cină, nu-ţi chema prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva la rândul lor să te cheme şi ei pe tine şi să-ţi fie ca răsplată.

¹³Ci, când faci un ospăţ, cheamă-i pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi,

¹⁴şi fericit vei fi că ei nu pot să-ţi răsplătească; fiindcă ţi se va răsplăti la învierea drepţilor”.

¹⁵Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: „Fericit este cel ce se va ospăta întru împărăţia lui Dumnezeu!”

¹⁶Iar El i-a zis: „Un om oarecare a făcut cină mare şi i-a chemat pe mulţi.

¹⁷Şi la ceasul cinei şi-a trimis slujitorul să le spună celor chemaţi: Veniţi, că iată acum toate sunt gata.

¹⁸Şi toţi, parcă înţeleşi, au început să-şi ceară iertare. Cel dintâi a zis: Ţarină am cumpărat şi trebuie să ies ca s’o văd; te rog, iartă-mă!…

¹⁹Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă!…

²⁰Şi altul a zis: Femeie mi-am luat, şi de aceea nu pot veni…

²¹Şi întorcându-se slujitorul, i-a spus stăpânului său acestea. Atunci mâniindu-se stăpânul casei, a zis: Ieşi îndată în pieţele şi’n uliţele cetăţii şi adu aici săracii şi neputincioşii şi orbii şi şchiopii…

²²Şi i-a zis slujitorul: Doamne, ce-ai poruncit s’a făcut, şi încă mai este loc.

²³Şi a zis stăpânul către slujitor: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, ca să mi se umple casa.

²⁴Că vă spun Eu vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina Mea”.

²⁵Şi mergeau cu El mulţimi numeroase; şi, întorcându-Se, le-a zis:

²⁶„Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte[2] pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copil şi pe fraţi şi pe surori, până şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

²⁷Şi cel ce nu-şi poartă crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu poate fi ucenicul Meu.

²⁸Cine dintre voi, vrând să-şi zidească un turn, nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l termine?,

²⁹ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l isprăvească, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs,

³⁰zicând: Acest om a început să zidească şi n’a putut isprăvi!…

³¹Sau care împărat, plecând să se bată’n război cu alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă e’n stare să-l întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotrivă-i cu douăzeci de mii?

³²Iar de nu, fiind acela încă departe, îi trimite solie şi se roagă de pace.

³³Aşadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenic al Meu.

³⁴Bună este sarea; dar dacă şi sarea îşi va pierde gustul, cu ce va fi dreasă?

³⁵Nu mai e bună de nimic, nici în pământ, nici în gunoi, ci se aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!”