Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Luca 17 Bible Online

Luca 17 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Luca 17

¹Şi le-a zis ucenicilor Săi: „E cu neputinţă ca poticnirile[1] să nu vină, dar vai aceluia prin care ele vin:

²mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s’ar arunca în mare decât să-i fie piatră de poticnire unuia din aceştia mici.

³Luaţi aminte la voi înşivă! De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se va pocăi, iartă-l.

⁴Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori într’o zi şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l”.

⁵Şi au zis apostolii către Domnul: „Sporeşte-ne credinţa”.

⁶Iar Domnul a zis: „De-aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, i-aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare!, şi v’ar asculta.

⁷Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut vitele, îi va zice când se va întoarce din ţarină: Vino repede şi şezi la masă!,

⁸şi nu-i va zice: Pregăteşte-mi să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu?

⁹Îi va mulţumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Nu cred.

¹⁰Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, ziceţi: Slugi netrebnice suntem; am făcut ceea ce eram datori să facem”.

¹¹Şi a fost că pe când Iisus mergea spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii,

¹²intrând într’un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care au stat departe.

¹³Şi ei şi-au ridicat glasul, zicând: „Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!”

¹⁴Şi văzându-i, El le-a zis: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor”. Şi a fost că’n timp ce ei mergeau, s’au curăţit.

¹⁵Iar unul din ei, văzând că s’a vindecat, s’a întors slăvindu-L cu glas mare pe Dumnezeu.

¹⁶Şi a căzut la picioarele Lui, cu faţa la pământ, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean.

¹⁷Şi răspunzând Iisus, a zis: „Oare nu zece s’au curăţit? Cei nouă unde sunt?

¹⁸Nu s’a găsit să se întoarcă să-I dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de alt neam?”

¹⁹Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit”.

²⁰Şi fiind întrebat de farisei: când va veni împărăţia lui Dumnezeu?, El le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip văzut[2].

²¹Şi nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”.

²²Zis-a către ucenici: „Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi n’o veţi vedea.

²³Şi vă vor spune: Iată, acolo este!, iată, aici!; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.

²⁴Că după cum fulgerul, fulgerând dintr’o parte de sub cer luminează pân’la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.

²⁵Dar trebuie mai întâi ca El să pătimească multe şi să fie lepădat de neamul acesta.

²⁶Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului:

²⁷Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până’n ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a pierdut pe toţi.

²⁸Şi cum a fost în zilele lui Lot: Mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau şi zideau[3],

²⁹dar în ziua când a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi.

³⁰La fel va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului.

³¹În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei, iar lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; de asemenea: cel ce va fi în ţarină, să nu se întoarcă înapoi.

³²Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot.

³³Cel ce va căuta să-şi câştige viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-o va pierde, O va face vie[4].

³⁴Vă spun: În noaptea aceea vor fi doi într’un pat; unul va fi luat, iar altul va fi lăsat.

³⁵Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată.

³⁶Doi vor fi în ţarină; unul se va lua şi altul se va lăsa”.

³⁷Şi, răspunzând, I-au zis: „Unde, Doamne?” Iar El le-a zis: „Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii”.