Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Luca 18 Bible Online

Luca 18 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Luca 18

¹Şi le-a spus o parabolă, cum că trebuie să se roage’n toată vremea şi să nu-şi piardă curajul,

²zicând: „Într’o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.

³Şi în cetatea aceea era şi o văduvă şi venea la el, zicând: Fă-mi dreptate asupra potrivnicului meu!…

⁴Şi pentru o vreme n’a vrut; dar după aceea şi-a zis în sine: deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez,

⁵totuşi, fiindcă văduva aceasta nu-mi dă pace, îi voi face dreptate, ca să nu vină să mă necăjească la nesfârşit”.

⁶Şi a zis Domnul: „Auziţi voi ce spune judecătorul cel nedrept?

⁷Dar oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă spre El ziua şi noaptea, El, Care rabdă’ndelung pentru ei?

⁸Vă spun Eu vouă că degrab le va face dreptate. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi El oare credinţă pe pământ?”

⁹Iar pentru unii care se credeau că sunt drepţi şi-i dispreţuiau pe ceilalţi, a spus parabola aceasta:

¹⁰„Doi oameni s’au suit la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş.

¹¹Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş;

¹²postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.

¹³Iar vameşul, departe stând, nici ochii nu voia să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!

¹⁴Vă spun Eu vouă: Acesta s’a coborât la casa sa mai îndreptăţit[1] decât acela. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”.

¹⁵Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau.

¹⁶Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.

¹⁷Adevăr vă grăiesc: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea”.

¹⁸Şi L-a întrebat un dregător, zicând: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?”

¹⁹Iar Iisus i-a zis: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai unul Dumnezeu.

²⁰Cunoşti poruncile: Să nu te desfrânezi, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”.

²¹Iar el a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”.

²²Şi auzind Iisus, i-a zis: „Încă una îţi lipseşte: Vinde tot ce ai şi împarte-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino, urmează-Mi Mie”.

²³Iar el, auzind acestea, s’a întristat, fiindcă era foarte bogat.

²⁴Şi văzându-l Iisus că s’a întristat, a zis: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu!

²⁵Că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu”.

²⁶Iar cei ce auzeau au zis: „Şi cine poate să se mântuiască?”

²⁷Iar El a zis: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu”.

²⁸Iar Petru a zis: „Iată, noi, lăsându-le pe toate ale noastre, Ţi-am urmat Ţie”.

²⁹Iar El le-a zis: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nici unul care a lăsat casă sau femeie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu,

³⁰care să nu primească cu mult mai mult în vremea de acum, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică”.

³¹Şi luându-i pe cei doisprezece, le-a zis: „Iată, ne suim la Ierusalim, şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor plini.

³²Că va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi va fi scuipat;

³³şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide; şi a treia zi va învia”.

³⁴Dar ei n’au priceput nimic din acestea; că ascuns era cuvântul acesta pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.

³⁵Şi a fost că’n timp ce Se apropia El de Ierihon, un orb şedea cerşind la marginea drumului.

³⁶Şi auzind el mulţimea trecând, întreba ce este aceasta.

³⁷Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.

³⁸Şi el a strigat, zicând: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!”

³⁹Şi cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu atât mai mult striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!”

⁴⁰Şi, apropiindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi când acela I-a fost aproape, l-a întrebat:

⁴¹„Ce voieşti să-ţi fac?” Iar el a zis: „Doamne, să-mi capăt vederea”.

⁴²Şi Iisus i-a zis: „Capătă-ţi vederea! Credinţa ta te-a mântuit”.

⁴³Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-L urma slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.