Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Luca 19 Bible Online

Luca 19 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Luca 19

²Şi iată un bărbat cu numele Zaheu; şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.

³Şi căuta să-L vadă pe Iisus, care este, dar nu putea din pricina mulţimii, pentru că era mic de statură.

⁴Şi alergând înainte, s’a urcat într’un sicomor ca să-L vadă, că pe acolo avea să treacă.

⁵Şi când Iisus a ajuns la locul acela, uitându-Se în sus a zis către el: „Zahee, grăbeşte-te de coboară, că astăzi în casa ta trebuie să rămân”.

⁶Şi el s’a grăbit şi s’a coborât şi L-a primit bucurându-se.

⁷Şi când au văzut, toţi murmurau, zicând că la un om păcătos a intrat să găzduiască.

⁸Iar Zaheu, stând în picioare, a zis către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”.

⁹Şi Iisus a zis către el: „Astăzi i s’a făcut mântuire casei acesteia, că şi acesta este fiu al lui Avraam.

¹⁰Că pe cel pierdut a venit Fiul Omului să-l caute şi să-l mântuiască”.

¹¹Şi ascultând ei acestea, Iisus le-a spus pe deasupra şi o parabolă, fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată.

¹²Deci a zis: „Un om de neam mare s’a dus într’o ţară’ndepărtată ca să-şi ia domnie[1] şi să se întoarcă.

¹³Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine[2] şi le-a zis: Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni!

¹⁴Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis în urma lui solie, zicând: Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!

¹⁵Şi a fost că atunci când el s’a întors, după ce-şi luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit.

¹⁶Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus încă zece mine.

¹⁷Şi i-a zis: Bine, slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi.

¹⁸Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, Doamne, a adus încă cinci mine.

¹⁹Iar el i-a zis şi acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi.

²⁰A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată-ţi mina, pe care am păstrat-o într’un ştergar,

²¹că m’am temut de tine, pentru că eşti om aspru; iei ce n’ai pus şi seceri ce n’ai semănat.

²²Şi i-a zis: După gura ta te voi judeca, slugă vicleană! Ştiai că eu sunt om aspru, că iau ce n’am pus şi secer ce n’am semănat;

²³atunci, de ce n’ai dat argintul meu schimbătorilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă.

²⁴Şi le-a zis celor care stăteau de faţă: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui care are zece mine.

²⁵– Şi ei i-au zis: Doamne, acela are zece mine… –

²⁶V’o spun eu vouă că aceluia ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are[3].

²⁷Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n’au vrut ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea!”

²⁸Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.

²⁹Şi a fost că pe când Se apropia de Betfaghe şi de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi din ucenici,

³⁰zicând: „Mergeţi în satul din faţa voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n’a şezut vreodată; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.

³¹Şi dacă vă va’ntreba cineva: De ce-l dezlegaţi?, veţi spune aşa: Domnul are trebuinţă de el”.

³²Şi, plecând, cei trimişi au găsit aşa cum le spusese El.

³³Şi în timp ce dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegaţi mânzul?”

³⁴Iar ei le-au spus: „Domnul are trebuinţă de el”.

³⁵Şi l-au adus la Iisus; şi aruncându-şi hainele lor pe mânz, L-au urcat pe Iisus.

³⁶Iar în timp ce El mergea, îşi aşterneau hainele’n cale.

³⁷Şi, apropiindu-Se El de panta Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră,

³⁸zicând: „Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus!”

³⁹Şi unii farisei din mulţime I-au zis: „Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii…”.

⁴⁰Şi El, răspunzând, a zis: „V’o spun Eu vouă: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga”.

⁴¹Şi când S’a apropiat şi a văzut cetatea, a plâns pentru ea,

⁴²zicând: „Dacă cel puţin acum, în această zi a ta, ai fi cunoscut şi tu cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum s’au ascuns de ochii tăi.

⁴³Că peste tine vor veni zile când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi din toate părţile te vor strâmtora

⁴⁴şi una cu pământul te vor face, pe tine şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale[4]”.

⁴⁵Şi intrând în templu, a început să-i scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el,

⁴⁶zicându-le: „Scris este: Şi va fi casa Mea casă de rugăciune; iar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari…”.

⁴⁷Şi era zilnic învăţând în templu, dar arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă;

⁴⁸şi nu găseau ce să-I facă, fiindcă tot poporul se ţinea de El, ascultându-L.