Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Luca 22 Bible Online

Luca 22 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Luca 22

¹Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se cheamă Paşti.

²Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; că se temeau de popor.

³Şi-atunci a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

⁴Şi el s’a dus şi a stat de vorbă cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei[1], cum să-L dea în mâinile lor.

⁵Şi ei s’au bucurat şi s’au învoit să-i dea bani;

⁶iar el a primit şi căuta să li-L dea în mână la adăpost de mulţime[2].

⁷Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile.

⁸Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: „Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm”.

⁹Iar ei au zis: „Unde vrei să pregătim?”

¹⁰Şi El le-a zis: „Iată, când veţi intra în cetate vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra

¹¹şi spuneţi-i stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei?

¹²Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi”.

¹³Iar ei, ducându-se, au aflat aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile.

¹⁴Şi când a sosit ceasul, S’a aşezat la masă, şi apostolii cu El.

¹⁵Şi le-a zis: „Cu dor am dorit să mănânc aceste Paşti cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc.

¹⁶Că vă spun Eu vouă că de-acum nu le voi mai mânca până când se vor plini întru împărăţia lui Dumnezeu”.

¹⁷Şi luând paharul, mulţumind, le-a zis: „Luaţi-l şi î mpărţiţi-l între voi;

¹⁸că vă spun: De acum nu voi mai bea rodul viţei până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu”.

¹⁹Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!”

²⁰Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi.

²¹Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă.

²²Că Fiul Omului merge precum a fost rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut!”

²³Iar ei au început să se întrebe unul pe altul, care dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta.

²⁴Şi s’a făcut între ei şi o neînţelegere: Cine dintre ei s’ar părea a fi mai mare?[3]

²⁵Iar El le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpânesc se cheamă binefăcători.

²⁶Dar între voi să nu fie aşa; ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic; şi căpetenia, asemenea celui ce slujeşte.

²⁷Căci cine este mai mare: cel ce stă la masă, sau cel ce slujeşte? Oare nu cel ce stă la masă? Dar Eu, în mijlocul vostru, sunt asemenea celui ce slujeşte;

²⁸iar voi sunteţi cei ce-aţi rămas cu Mine în încercările Mele;

²⁹şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, aşa cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie,

³⁰ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea întru împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

³¹Simone, Simone, iată că Satana v’a cerut să vă cearnă ca pe grâu;

³²dar Eu M’am rugat pentru tine ca să nu-ţi piară credinţa; iar tu, oarecând revenindu-ţi, întăreşte-i pe fraţii tăi”.

³³Iar el I-a zis: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi’n temniţă şi la moarte…”.

³⁴Iar Iisus i-a zis: „Ţi-o spun Eu ţie, Petre: astăzi nu va cânta cocoşul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine, cum că nu Mă cunoşti”.

³⁵Şi le-a zis: „Când v’am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, avut-aţi lipsă de ceva?” Iar ei au zis: „De nimic”.

³⁶Şi El le-a zis: „Acum însă cel care are pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cel care nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere.

³⁷Că vă spun că’ntru Mine trebuie să se plinească ceea ce este scris: Şi cu cei fără de lege a fost socotit; căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit”.

³⁸Şi ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii”. Iar El le-a zis: „Sunt de-ajuns!”[4]

³⁹Şi a ieşit şi S’a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s’au dus şi ucenicii Săi.

⁴⁰Şi când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită”.

⁴¹Şi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga

⁴²zicând: „Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine… Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!”

⁴³Iar un înger din cer I s’a arătat şi-L întărea.

⁴⁴Şi’n luptă cu moartea fiind, cu mai mare stăruinţă Se ruga. Şi sudoarea Lui s’a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ.

⁴⁵Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici şi i-a găsit adormiţi de întristare.

⁴⁶Şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită”.

⁴⁷Şi’n timp ce El încă vorbea, iată o gloată; şi’n fruntea ei venea cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece; şi s’a apropiat de Iisus ca să-L sărute.

⁴⁸Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin sărutare-L vinzi tu pe Fiul Omului?…”.

⁴⁹Iar cei de lângă El, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi cu sabia?…”.

⁵⁰Şi unul din ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă.

⁵¹Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Pân’aici!, mai mult, nu!” Şi atingându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat.

⁵²Şi a zis Iisus către arhiereii, căpeteniile templului şi bătrânii care veniseră asupră-I: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege.

⁵³În toate zilele eram cu voi în templu şi nu v’aţi întins mâinile asupră-Mi… Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului!”

⁵⁴Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au împins în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe.

⁵⁵Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor.

⁵⁶Şi o slujnică, văzându-l cum şedea la foc şi cătând asupră-i, a zis: „Şi acesta era cu el!”

⁵⁷Dar el s’a lepădat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc!”

⁵⁸Şi peste puţin timp, un altul văzându-l, i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!” Petru însă a zis: „Omule, nu sunt!”

⁵⁹Şi după ce a trecut cam un ceas, un altul susţinea, zicând: „Negreşit, şi acesta a fost cu el, că e galileean”.

⁶⁰Iar Petru a zis: „Omule, nu ştiu ce spui!…”. Şi îndată, când el încă nu sfârşise vorba, a cântat cocoşul.

⁶¹Şi întorcându-Se Domnul, a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, că-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”.

⁶²Şi, ieşind afară, a plâns cu amar.

⁶³Iar bărbaţii care-L păzeau pe Iisus Îl batjocoreau şi-L băteau

⁶⁴şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: „Ghiceşte, care este cel ce te-a lovit?…”.

⁶⁵Şi multe altele spuneau împotrivă-I, defăimându-L.

⁶⁶Şi când s’a făcut ziuă s’au adunat bătrânii poporului – arhiereii şi cărturarii – şi L-au dus în sinedriul lor

⁶⁷şi I-au zis: „Spune-ne nouă dacă eşti tu Hristosul”. Şi El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede;

⁶⁸dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde şi nici nu Mă veţi elibera.

⁶⁹De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu”.

⁷⁰Iar ei cu toţii au zis: „Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?…”. Şi El le-a zis: „Voi o spuneţi, că Eu sunt”.

⁷¹Şi ei au zis: „Ce trebuinţă mai avem de mărturie? că noi înşine din gura lui am auzit-o!”