Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Luca 23 Bible Online

Luca 23 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Luca 23

¹Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus în faţa lui Pilat.

²Şi au început să-L pârască, zicând: „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicându-l să dea dajdie cezarului şi zicând că el este Hristos Împărat”.

³Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Eşti tu împăratul Iudeilor?” Iar El, răspunzând, a zis: „Tu o spui”.

⁴Iar Pilat a zis către arhierei şi către mulţime: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta”.

⁵Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.

⁶Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean.

⁷Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile.

⁸Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s’a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El.

⁹Şi I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic.

¹⁰Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare.

¹¹Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare[1] şi L-a trimis înapoi la Pilat.

¹²Şi în chiar ziua aceea Irod şi Pilat s’au făcut prieteni unul cu altul, că mai’nainte erau duşmani unul altuia.

¹³Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul,

¹⁴a zis către ei: „Pe omul acesta l-aţi adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte poporul; şi iată că eu, cercetându-l în faţa voastră, în omul acesta n’am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceţi împotrivă-i;

¹⁵şi nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la noi. Şi iată, El n’a săvârşit nimic vrednic de moarte.

¹⁶Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă[2], îl voi elibera”.

¹⁷Şi el trebuia ca de praznic să le elibereze un vinovat.

¹⁸Dar ei cu toţii au strigat, zicând: „Ia-l pe acesta şi eliberează-ne pe Baraba!” –

¹⁹care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor.

²⁰Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou,

²¹dar ei strigau, zicând: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!…”.

²²Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut acesta? N’am găsit în el nici o vină vrednică de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera”.

²³Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit; şi strigătele lor au biruit.

²⁴Şi Pilat a hotărât să li se’mplinească cererea.

²⁵Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia lor.

²⁶Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Cireneul, care venea de la ţarină, şi i-au pus crucea, ca s’o ducă’n urma lui Iisus.

²⁷Şi-L urmau mulţime multă de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau.

²⁸Şi întorcându-Se către ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.

²⁹Că iată, vin zile’n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n’au născut şi sânii care n’au alăptat!

³⁰Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!

³¹Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”[3]

³²Şi alţi doi erau duşi, făcători de rele, ca să fie omorâţi împreună cu El.

³³Şi când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga.

³⁴Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!” Şi şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare la sorţi.

³⁵Şi sta poporul privind. Iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii i-a mântuit; mântuiască-se şi pe sine însuşi dacă el este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!…”.

³⁶Şi Îl luau în râs ostaşii, apropiindu-se şi aducându-I oţet

³⁷şi zicându-I: „Dacă tu eşti împăratul Iudeilor, mântuieşte-te pe tine însuţi!…”.

³⁸Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este împăratul Iudeilor.

³⁹Iar unul din răufăcătorii răstigniţi Îl defăima, zicând: „Nu eşti tu Hristosul?; Mântuieşte-te pe tine şi pe noi!…”.

⁴⁰Iar celălalt, certându-l, i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce eşti în aceeaşi osândă?

⁴¹Noi, cu dreptate primim ce ni se cuvine după faptele noastre, dar Acesta nici un rău n’a făcut”.

⁴²Şi-I zicea lui Iisus: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!”

⁴³Iar Iisus i-a zis: „Adevăr îţi spun Eu ţie: astăzi vei fi cu Mine în Rai!”

⁴⁴Şi era acum ca la al şaselea ceas, şi întuneric s’a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea;

⁴⁵şi s’a întunecat soarele; şi catapeteasma templului s’a sfâşiat prin mijloc.

⁴⁶Şi Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Duhul”. Şi aceasta zicând, Şi-a dat duhul.

⁴⁷Iar sutaşul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost!”

⁴⁸Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul.

⁴⁹Şi toţi cunoscuţii Lui, ca şi femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.

⁵⁰Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept

⁵¹– acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor –. El era din Arimateea, cetate a Iudeilor, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu;

⁵²acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.

⁵³Şi l-a coborât şi l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într’un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus.

⁵⁴Şi ziua aceea era vineri şi se lumina spre sâmbătă[4].

⁵⁵Şi femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă şi au văzut mormântul şi cum I-a fost aşezat trupul.

⁵⁶Şi după ce s’au întors, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s’au odihnit, după lege.