Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Luca 4 Bible Online

Luca 4 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Luca 4

¹Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S’a întors de la Iordan; şi a fost dus de duhul în pustie

²timp de patruzeci de zile, ispitit fiind de diavolul. Şi în acele zile El n’a mâncat nimic; şi când ele s’au încheiat, El a flămânzit.

³Şi I-a zis diavolul: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi-i acestei pietre să se facă pâine”.

⁴Şi i-a răspuns Iisus: „Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu”.

⁵Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într’o clipă toate împărăţiile lumii.

⁶Şi I-a zis diavolul: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi slava lor, căci mie mi-a fost dată şi eu o dau cui vreau[1].

⁷Aşadar, dacă te vei închina înainte-mi, a ta va fi toată”.

⁸Şi, răspunzând, Iisus i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano, că scris este: Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui să-I slujeşti”.

⁹Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te de aici jos,

¹⁰că scris este: îngerilor săi va porunci pentru tine, ca să te păzească;

¹¹şi ei te vor ridica pe mâini, ca nu cumva piciorul tău să ţi-l izbeşti de piatră”.

¹²Şi, răspunzând, Iisus i-a zis: „S’a spus: Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău”.

¹³Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s’a îndepărtat de la El, până la o vreme.

¹⁴Şi S’a întors Iisus cu puterea Duhului în Galileea; şi vestea despre El a ieşit în tot ţinutul dimprejur.

¹⁵Şi învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind de toţi.

¹⁶Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi după obiceiul Său a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S’a ridicat să citească.

¹⁷Şi I s’a dat cartea profetului Isaia. Şi deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris:

¹⁸Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M’a uns; El M’a trimis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiţi la inimă, robilor să le vestesc libertate şi orbilor vedere, pe cei asupriţi să-i trimit în libertate

¹⁹şi să vestesc anul bineprimit al Domnului[2].

²⁰Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut; iar ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupră-I.

²¹Şi a început să le spună: „Astăzi s’a plinit această scriptură în urechile voastre”.

²²Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului ce ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Nu este acesta oare fiul lui Iosif?…”.

²³Şi El le-a zis: „Nici o’ndoială că-Mi veţi spune zicala aceasta: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!; pe toate câte-am auzit că s’au făcut în Capernaum, fă-le şi aici, în patria ta…”.

²⁴Şi le-a zis: „Adevăr vă spun Eu vouă că nici un profet nu este bineprimit în patria sa.

²⁵Şi adevăr vă spun că multe văduve erau în Israel în vremea lui Ilie, când s’a închis cerul trei ani şi şase luni, încât foamete mare a fost în tot pământul,

²⁶şi la nici una din ele n’a fost trimis Ilie, ci numai în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă.

²⁷Şi mulţi leproşi erau în Israel în vremea profetului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s’a curăţit, ci numai Neeman Sirianul”.

²⁸Şi auzind acestea, toţi cei din sinagogă s’au umplut de mânie.

²⁹Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până la sprânceana muntelui pe care le era zidită cetatea, ca să-L arunce jos.

³⁰Dar El, trecând prin mijlocul lor, S’a dus

³¹şi S’a coborât la Capernaum, cetate a Galileii; şi îi învăţa sâmbăta.

³²Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Său era cu putere.

³³Iar în sinagogă era un om care avea duh de demon necurat; şi a strigat cu glas tare:

³⁴„Lasă-ne’n pace! Ce-ai tu cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu eu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu…”.

³⁵Şi Iisus l-a certat, zicând: „Taci şi ieşi din el!…”. Şi aruncându-l în mijlocul sinagogii, demonul a ieşit din el fără să-l vatăme cu nimic.

³⁶Şi frică i-a cuprins pe toţi şi ziceau unii către alţii: „Ce este oare cuvântul acesta? Că El cu stăpânire şi cu putere le porunceşte duhurilor necurate, şi ele ies”.

³⁷Şi a mers vestea despre El în tot locul din împrejurimi.

³⁸Şi după ce S’a sculat din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Iar soacra lui Petru era prinsă de friguri rele şi L-au rugat pentru ea.

³⁹Şi El, aplecându-Se asupra ei, a certat frigurile, şi ele au lăsat-o. Iar ea s’a ridicat îndată şi le slujea.

⁴⁰Iar în apusul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Şi mâinile pe fiecare din ei, îi vindeca.

⁴¹Şi din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Hristosul.

⁴²Iar când s’a făcut ziuă a ieşit şi S’a dus într’un loc pustiu; şi mulţimile Îl căutau şi au venit până la El, şi-L ţineau să nu plece de la ei.

⁴³Dar El le-a zis: „Trebuie ca şi altor cetăţi să le binevestesc împărăţia lui Dumnezeu, că pentru aceasta am fost trimis”.

⁴⁴Şi propovăduia în sinagogile Galileii.