Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Deuteronomul 10 Bible Online

Deuteronomul 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Deuteronomul 10

¹În vremea aceea mi-a zis Domnul: Ciopleşte-ţi două table de piatră cum au fost cele dintâi şi suie-te la Mine în munte; apoi îţi vei face un chivot de lemn.

²Eu voi scrie pe table cuvintele care-au fost pe tablele cele dintâi, pe care tu le-ai sfărâmat, iar tu le vei pune în chivot…

³Eu am făcut un chivot din lemn de salcâm, am cioplit două table de piatră cum fuseseră cele dintâi şi m’am suit în munte, iar cele două table erau în mâinile mele.

⁴El a scris pe table întocmai după cum fusese scris pe cele dintâi, cele zece porunci pe care vi le spusese Domnul în munte, din mijlocul focului[1], iar Domnul mi le-a dat mie.

⁵Şi întorcându-mă eu, m’am pogorât din munte şi am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem – acolo unde se află – aşa cum îmi poruncise Domnul[2].

⁶(Fiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron şi acolo a fost îngropat; iar Eleazar, fiul său, a devenit preot în locul lui.

⁷De acolo au plecat la Gudgod, şi din Gudgod la Iotbata, pământ cu ape curgătoare.

⁸În vremea aceea a pus Domnul deoparte seminţia lui Levi, ca să poarte chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să slujească, să se roage şi să binecuvinteze întru numele Lui; aceasta, până’n ziua de astăzi.

⁹De aceea nu au leviţii parte şi nici moştenire cu fraţii lor; moştenirea lor este Însuşi Domnul, aşa cum El Însuşi le-a spus-o.)

¹⁰Am stat eu în munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; iar Domnul m’a ascultat şi de data aceasta: Domnul n’a vrut să vă nimicească.

¹¹Mi-a zis Domnul: Scoală-te şi mergi înaintea poporului acestuia, ca să intre şi să moştenească ţara pe care M’am jurat părinţilor lor că le-o voi da.

¹²Şi acum, Israele, ce anume cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, fără numai să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să-L iubeşti, să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău,

¹³să păzeşti poruncile Domnului, Dumnezeului tău, şi hotărârile Lui pe care ţi le spun eu astăzi ca să-ţi fie ţie bine?

¹⁴Iată, al Domnului, Dumnezeului tău, este cerul şi cerul cerului, pământul şi toate câte sunt într’însul;

¹⁵dar numai pe părinţii voştri i-a ales Domnul ca să-i iubească, şi pe urmaşii lor de după ei, pe voi v’a ales El mai mult decât toate neamurile, aşa [cum este] în ziua de azi.

¹⁶Tăiaţi-vă’mprejur învârtoşarea inimii voastre[3], şi cerbicea voastră n’o mai întăriţi[4].

¹⁷Căci Domnul, Dumnezeul vostru, El este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare şi puternic şi temut[5], Cel ce nu caută la faţă[6] şi nici nu primeşte daruri[7],

¹⁸Cel ce face dreptate străinului[8] şi orfanului şi văduvei, Cel ce iubeşte pe străin dându-i pâine şi haină.

¹⁹Să-l iubiţi pe cel străin, pentru că şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

²⁰De Domnul, Dumnezeul tău, să te temi, Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi pe numele Lui să te juri.

²¹El e fala ta şi El e Dumnezeul tău, El, Cel ce’n mijlocul tău a făcut acele lucruri mari şi slăvite pe care le-au văzut ochii tăi.

²²Cu numai şaptezeci şi cinci de suflete[9] s’au coborât părinţii tăi în Egipt, iar acum Domnul, Dumnezeul tău, te-a făcut numeros ca stelele cerului.