Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Deuteronomul 11 Bible Online

Deuteronomul 11 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Deuteronomul 11

¹Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi’n toate zilele să păzeşti ceea ce ţi-a spus El să păzeşti, hotărârile Lui şi judecăţile Lui.

²Voi cunoaşteţi astăzi (căci nu [e vorba] de copiii voştri, care nu cunosc pentru că n’au văzut)[1], voi cunoaşteţi certarea Domnului, Dumnezeului tău, slava Lui, mâna cea tare şi braţul cel înalt,

³precum şi semnele Lui şi minunile pe care le-a făcut în mijlocul Egiptului împotriva lui Faraon, regele Egiptului, şi asupra ţării lui întregi,

⁴ce a făcut El cu oastea Egiptenilor, cu carele lor şi călărimea lor, cum a învăluit peste ei apele Mării Roşii atunci când alergau în urmărirea voastră, şi cum i-a nimicit Domnul Dumnezeu până’n ziua de astăzi;

⁵ce a făcut El pentru voi în pustie până la sosirea voastră în locul acesta;

⁶ce a făcut El cu Datan şi Abiron, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, când pământul şi-a deschis gura şi i-a’nghiţit în mijlocul a tot Israelul, pe ei, familiile lor, corturile lor şi toată fiinţa ce se ţinea de ei,

⁷căci ochii voştri sunt cei ce au văzut toate lucrurile Domnului cele mari pe care El le-a făcut astăzi întru voi.

⁸Să păziţi toate poruncile Lui pe care vi le poruncesc eu astăzi, ca să fiţi vii şi să vă înmulţiţi şi să intraţi şi să moşteniţi pământul spre care veţi trece Iordanul, acolo![2], să-l moşteniţi,

⁹ca să dăinuiţi îndelung în ţara pe care Domnul li S’a jurat părinţilor voştri să le-o dea, lor şi urmaşilor lor de după ei, ţara’n care curge lapte şi miere.

¹⁰Căci pământul la care mergi tu ca să-l stăpâneşti nu este ca pământul Egiptului din care aţi ieşit, acolo unde, după ce semănai sămânţa, îl adăpai cu picioarele[3], ca pe o grădină de legume;

¹¹ci pământul la care mergi tu să-l moşteneşti e pământ cu munţi şi văi, care se adapă din ploaia cerului,

¹²un pământ asupra căruia Domnul, Dumnezeul tău, veghează pururea; ochii Domnului, Dumnezeului tău, sunt asupră-i de la’nceputul anului pân’la sfârşitul anului.

¹³Şi va fi că dacă veţi asculta cu luare-aminte toate poruncile pe care ţi le poruncesc eu astăzi: să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să-I slujeşti din toată inima şi din tot sufletul tău,

¹⁴El îi va da pământului tău ploaie la vreme, timpurie şi târzie, şi tu îţi vei aduna grâul şi vinul şi untdelemnul tău,

¹⁵şi’n ţarinile tale va da iarbă pentru animalele tale. Dar dacă vei mânca şi te vei sătura,

¹⁶ia aminte la tine însuţi ca nu cumva să te-apuce mărinimia[4], să călcaţi pe-alături, să slujiţi pe la dumnezei străini şi să vă închinaţi lor,

¹⁷să-L aprindeţi pe Domnul asupră-vă cu mânie şi să vă’nchidă cerul ca să nu fie ploaie, şi pământul să nu-şi dea roadele, iar voi să pieriţi degrab de pe pământul cel bun pe care vi l-a dat vouă Domnul.

¹⁸Puneţi dar aceste cuvinte în inima voastră şi’n sufletul vostru; legaţi-le ca semn la mână şi neclintite să le aveţi înaintea ochilor[5].

¹⁹Daţi-le ca învăţătură fiilor voştri; vorbeşte-le de ele când şezi acasă, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli.

²⁰Să le scrieţi pe uşorii caselor voastre şi pe porţile voastre,

²¹pentru ca zilele voastre şi zilele copiilor voştri în ţara pe care Domnul li S’a jurat părinţilor voştri că le-o va da să sporească precum zilele cerului deasupra pământului.

²²Şi va fi că dacă’ntru auz veţi auzi toate poruncile acestea pe care vă poruncesc eu astăzi să le pliniţi: să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui şi să vă lipiţi de El,

²³atunci Domnul va alunga toate popoarele acestea de la faţa voastră şi veţi stăpâni popoare mai mari şi mai puternice decât voi.

²⁴Tot locul pe care va călca talpa piciorului vostru, al vostru va fi: de la pustie şi de la Liban, de la râul cel mare, râul Eufratului, şi pân’ la marea cea dinspre apus vor fi hotarele voastre.

²⁵Nimeni nu va putea să vă stea’mpotrivă; frica de voi şi tremurul de voi le va pune Domnul, Dumnezeul vostru, pe faţa’ntregului ţinut pe care veţi călca, aşa cum El, Domnul, v’a grăit.

²⁶Iată, eu vă pun astăzi înainte binecuvântare şi blestem:

²⁷Binecuvântare, dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le poruncesc eu astăzi;

²⁸blestem, dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le poruncesc eu astăzi, ci vă veţi abate de la calea pe care v’o poruncesc eu astăzi şi veţi merge să slujiţi la dumnezei străini, pe care nu-i ştiţi[6].

²⁹Când Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara spre care te îndrepţi ca s’o iei în stăpânire, binecuvântarea o vei pune în muntele Garizim şi blestemul în muntele Ebal[7].

³⁰(Iată, nu sunt aceştia dincolo de Iordan, înapoia drumului dinspre soare-apune, în ţara Canaaneenilor care locuiesc la apus de Ghilgal, aproape de stejarul Mamvri[8]?).

³¹Şi pentru că voi treceţi Iordanul spre a intra să moşteniţi ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v’o dă ca moştenire veşnică, s’o stăpâniţi şi să trăiţi într’însa,

³²daţi-vă silinţa să pliniţi toate poruncile Lui şi toate hotărârile acestea pe care vi le pun eu astăzi înainte.