Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Deuteronomul 12 Bible Online

Deuteronomul 12 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Deuteronomul 12

¹Iată poruncile şi hotărârile pe care vă veţi strădui să le pliniţi în ţara pe care Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, v’o dă spre moştenire pe toată durata zilelor câte le veţi trăi voi pe pământ.[1]

²Să pustiiţi toate locurile unde popoarele pe care le veţi stăpâni au slujit dumnezeilor lor, cele din munţii înalţi, cele de pe dealuri şi cele de sub copac umbros.

³Să le dărâmaţi altarele; să le zdrobiţi stâlpii; sfintele lor crânguri[2] să le tăiaţi; chipurile cele cioplite ale dumnezeilor lor să le mistuiţi în foc, iar numele lor să-l stârpiţi din locul acela.

⁴Nu tot aşa însă îi veţi face Domnului, Dumnezeului vostru,

⁵ci în locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege în una din cetăţile voastre spre a I se rosti numele şi a fi chemat, acolo Îl veţi căuta, acolo veţi intra,

⁶acolo vă veţi aduce arderile-de-tot şi jertfele şi pârga şi făgăduinţele şi darurile cele de bunăvoie şi pe întâii-născuţi din cirezile voastre şi din turmele voastre;

⁷acolo veţi mânca în faţa Domnului, Dumnezeului vostru, acolo vă veţi bucura, voi şi casnicii voştri, de tot ce’nseamnă lucrul mâinilor voastre, aşa cum te-a binecuvântat pe tine Domnul, Dumnezeul tău.

⁸Acolo nu veţi face nimic din ceea ce faceţi voi acum aici, fiecare după cum îi place lui;

⁹căci pân’acum încă n’aţi intrat în odihna şi’n moştenirea pe care v’o dă Domnul, Dumnezeul vostru.

¹⁰După ce veţi trece Iordanul şi vă veţi aşeza în ţara pe care v’o dă vouă ca moştenire Domnul, Dumnezeul vostru, când El vă va odihni dinspre partea tuturor vrăjmaşilor care vă’mpresoară şi când veţi locui la adăpost de spaime,

¹¹atunci, în locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege spre a I se chema numele, acolo veţi aduce tot ceea ce vă poruncesc eu astăzi: arderile-voastre-de-tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, pârga ridicată de mâinile voastre, şi toate cele alese din darurile pe care I le veţi făgădui Domnului, Dumnezeului vostru.

¹²Să vă veseliţi în faţa Domnului, Dumnezeului vostru, voi şi fiii voştri şi fiicele voastre şi robii voştri şi roabele voastre, precum şi levitul cel din porţile voastre[3], de vreme ce el n’are parte şi moştenire cu voi.

¹³Fereşte-te ca nu cumva să-ţi aduci arderile-de-tot în orice loc pe care-ţi cad ochii,

¹⁴ci numai în locul pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl va alege în una din cetăţile tale; acolo-ţi vei aduce arderile-de-tot şi acolo vei plini tot ceea ce-ţi poruncesc eu astăzi.

¹⁵Totuşi, ori de câte ori îţi va fi poftă, poţi să înjunghii şi să mănânci carne în oricare cetate, după binecuvântarea pe care ţi-a dat-o Domnul, Dumnezeul tău; atât cel necurat cât şi cel curat vor putea să mănânce din ea, aşa cum [se mănâncă] cea de căprioară şi cea de cerb[4].

¹⁶Numai sângele să nu-l mâncaţi, ci să-l vărsaţi pe pământ precum apa.

¹⁷Nu-ţi va fi îngăduit să mănânci în cetăţile tale zeciuiala din grâul tău, din vinul tău şi din untdelemnul tău, nici întâi-născuţii cirezilor tale şi pe ai turmelor tale, nici prinoasele voastre de făgăduinţă, câte le veţi făgădui, nici darurile voastre cele de bunăvoie, nici pârga’n ridicarea mâinilor voastre,

¹⁸ci’n locul acela pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, acolo le vei mânca în faţa Domnului, Dumnezeului tău, tu şi fiul tău şi fiica ta şi robul tău şi roaba ta, levitul şi străinul care este’n cetăţile tale; şi’n faţa Domnului, Dumnezeului tău, te vei veseli de toate câte-au făcut mâinile tale.

¹⁹Ia seama să nu-l părăseşti pe levit, în toată vremea cât vei trăi pe pământ.

²⁰Iar dacă Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi hotarele, aşa cum ţi-a spus, şi dacă tu vei zice: – Am să mănânc carne…, [şi aceasta] pentru că sufletul tău doreşte să mănânce carne, mânâncă’ntr’adevăr carne după pofta sufletului tău.

²¹Dacă locul pe care Domnul, Dumnezeul tău, l-a ales să I se cheme’ntr’însul numele va fi departe de tine, atunci să’njunghii din cirezile tale şi din turmele pe care ţi le-a dat Dumnezeul tău, aşa cum ţi-am poruncit eu, şi’n cetăţile tale să mănânci după pofta sufletului tău.

²²Cum se mănâncă cerbul şi căprioara, aşa le vei mânca; şi cel necurat din mijlocul tău, şi cel curat deopotrivă vor mânca.

²³Dar ia bine seama să nu mănânci sânge, pentru că sângele este suflet; să nu mănânci sufletul laolaltă cu carnea;

²⁴să nu-l mâncaţi, ci să-l vărsaţi pe pământ precum apa;

²⁵să nu-l mănânci, ca să-ţi fie bine, ţie şi copiilor tăi de după tine, de vei face [astfel] ce e bun şi plăcut în faţa Domnului, Dumnezeului tău.

²⁶Numai sfintele tale prinoase, de le vei avea, şi darurile tale de făgăduinţă, pe acelea le vei lua şi vei veni la locul pe care Domnul, Dumnezeul tău, Şi l-a ales ca într’însul să I se cheme numele.

²⁷Îţi vei face arderile-tale-de-tot; cărnurile le vei aduce pe jertfelnicul Domnului, Dumnezeului tău; sângele jertfelor tale îl vei vărsa la temelia jertfelnicului Domnului, Dumnezeului tău, iar cărnurile le vei mânca.

²⁸Păzeşte şi ascultă, şi vei plini tot ceea ce-ţi poruncesc eu ţie astăzi, ca să-ţi fie bine, ţie şi copiilor tăi în veac, de vei face [astfel] ce e bun şi plăcut în faţa Domnului, Dumnezeului tău.

²⁹Când Domnul, Dumnezeul tău, va pierde de la faţa ta neamurile la care tu mergi să le iei pământu’n stăpânire, după ce te vei înstăpâni asupră-le şi le vei locui ţara,

³⁰atunci ia seama asupră-ţi ca, după ce ele vor pieri de dinainte-ţi, nu cumva să te ispiteşti a călca pe urmele lor; să nu te ispiteşti spre dumnezeii lor, zicând: – Cum oare le-au slujit neamurile acestea dumnezeilor lor? Şi eu voi face la fel!…

³¹Să nu-I faci aşa Domnului, Dumnezeului tău; căci urâciunile pe care Domnul le-a urât, pe acelea le-au făcut ele dumnezeilor lor: că chiar şi pe fiii lor şi pe fiicele lor le-au ars cu foc dumnezeilor lor[5].

³²[6]Tot cuvântul pe care ţi-l poruncesc eu astăzi, pe acela să-l păzeşti întru faptă; nimic să nu-i adaugi şi de nimic să nu-l lipseşti.