Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Deuteronomul 19 Bible Online

Deuteronomul 19 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Deuteronomul 19

¹Când Domnul, Dumnezeul tău, va nimici neamurile al căror pământ ţi-l dă ţie Domnul, Dumnezeul tău, când le vei moşteni şi vei locui în cetăţile şi’n casele lor,

²atunci în mijlocul ţării pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ţie, îţi vei alege trei cetăţi.

³Calea [cea mai bună] tu s’o socoteşti[1]; împarte în trei părţi pământul ţării pe care ţi-o împarte ţie Domnul, Dumnezeul tău; acolo va fi scăpare pentru tot ucigaşul.

⁴Iată acum rânduiala privitoare la ucigaşul care va fugi acolo şi va trăi: tot cel ce fără voie îl va lovi pe aproapele său, fără să fi avut mai înainte vreo ură asupră-i;

⁵cel ce va intra cu aproapele său în pădure să taie lemne şi, dacă cel ce taie lemne ridică mâna cu securea, iar securea sare din coadă şi-l loveşte pe aproapele lui şi acela moare, cestălalt va putea să fugă în una din aceste cetăţi şi va scăpa cu viaţă;

⁶aceasta, ca nu cumva ruda celui ucis să alerge cu inima’nfierbântată pe urmele ucigaşului şi, dacă drumul va fi mai lung, să-l ajungă şi să-l omoare, măcar că acesta nu e vinovat de moarte, pentru că nu avusese mai’nainte vreo ură asupră-i.

⁷Iată, prin urmare, de ce-ţi dau eu ţie această poruncă: – Alege-ţi trei cetăţi.

⁸Iar când Domnul, Dumnezeul tău, îţi va lărgi hotarele, aşa cum li S’a jurat părinţilor tăi, şi când El, Domnul, îţi va da toată ţara pe care a zis că le-o va da părinţilor tăi,

⁹dacă te vei sili să plineşti toate poruncile acestea pe care ţi le poruncesc eu astăzi, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul tău, şi umblând în toate căile Lui în toate zilele, atunci la aceste trei cetăţi îţi vei mai adăuga încă trei,

¹⁰şi astfel nu se va vărsa sânge nevinovat în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă s’o moşteneşti, şi’n mijlocul tău nu va fi [nimeni] vinovat de sânge.

¹¹Iar dacă’n mijlocul tău va fi vreun om care-şi urăşte aproapele şi-l pândeşte, şi dacă va sări asupră-i şi-l va lovi şi acela moare, şi dacă apoi va fugi în vreuna din cetăţile acestea,

¹²atunci bătrânii cetăţii lui vor trimite şi-l vor lua de acolo şi-l vor da pe mâna rudelor mortului, iar acestea îl vor ucide.

¹³Ochiului tău să nu-i fie milă de el; sângele nevinovat îl vei spăla astfel din Israel şi bine-ţi va fi.

¹⁴Să nu muţi pietrele de hotar ale aproapelui tău, cele pe care le-au pus părinţii tăi în moşia pe care tu ai moştenit-o în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă s’o moşteneşti.

¹⁵Un singur martor nu e de-ajuns să depună mărturie împotriva unui om pentru o oarecare nedreptate sau oarecare greşală sau oarecare păcat pe care-l va fi făcut, ci prin spusa a doi martori sau prin spusa a trei martori se va statornici tot ce se spune[2].

¹⁶De se va ridica martor nedrept asupra cuiva, învinuindu-l de nelegiuire,

¹⁷cei doi împricinaţi vor sta înaintea Domnului şi înaintea preoţilor şi înaintea judecătorilor ce vor fi în zilele acelea,

¹⁸iar judecătorii vor cerceta cu de-amănuntul şi, dacă vor găsi că acela a depus mărturie strâmbă şi că’ntru nedreptate a stat împotriva fratelui său,

¹⁹să-i faceţi precum gândise el să-i facă rău fratelui său; şi veţi alunga răul dintre voi.

²⁰Iar ceilalţi, auzind, se vor teme şi nu se vor mai apuca să facă un astfel de rău în mijlocul vostru.

²¹Ochiului tău să nu-i fie milă de el: suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior; precum cineva îl va da de râpă pe fratele său, aşa să-l daţi voi pe el.[3]