Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Deuteronomul 2 Bible Online

Deuteronomul 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Deuteronomul 2

¹Apoi, întorcându-ne noi, am pornit prin pustie spre Marea Roşie, după cum îmi grăise Domnul, şi timp de multe zile am mers împrejurul muntelui Seir.

²Iar Domnul a zis către mine:

³Ajunge de când umblaţi împrejurul acestui munte! Înturnaţi-vă dar spre miazănoapte!

⁴Dă poruncă poporului şi zi: Voi acum veţi trece prin hotarele fiilor lui Esau[1], fraţii voştri, care locuiesc în Seir; ei se vor înfricoşa de voi şi foarte se vor teme,

⁵dar voi să nu ridicaţi război împotrivă-le, pentru că din pământul lor nu vă voi da nici măcar o urmă de picior: muntele Seir l-am dat în stăpânirea fiilor lui Esau.

⁶Mâncarea cu care vă hrăniţi s’o cumpăraţi de la ei cu bani, şi tot pe bani să vă cumpăraţi de la ei apa pe care-o beţi.

⁷Căci Domnul, Dumnezeul nostru, te-a binecuvântat pe tine în tot lucrul mâinilor tale; El ştie cum ai străbătut pustia aceasta întinsă şi’nfricoşătoare; iată, de-a lungul a patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine şi n’ai dus lipsă de nimic.

⁸Şi am trecut pe-alături de fraţii noştri, fiii lui Esau, care locuiau în Seir, pe-alături de drumul Arabei, de la Elat şi Eţion-Gheber; pe urmă ne-am înturnat şi am apucat pe calea pustiei Moabului.

⁹Dar Domnul mi-a zis: Nu vă puneţi în duşmănie cu Moabiţii şi să nu porniţi război asupră-le, pentru că din pământul lor nu vă voi da nimic în stăpânire: Arul l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot.

¹⁰Înainte au locuit acolo Emimii, popor mare, numeros şi înalt la statură, ca fiii lui Enac;

¹¹şi ei treceau drept Refaimi, ca fii ai lui Enac, dar Moabiţii i-au numit Emimi.

¹²În Seir au trăit mai înainte şi Horeii; dar fiii lui Esau i-au alungat şi i-au nimicit de dinainte-le şi s’au aşezat ei în locul lor, aşa cum a făcut şi Israel cu pământul moştenirii sale, cel pe care Domnul i l-a dat…

¹³Acum, sculaţi-vă!, porniţi-vă şi treceţi valea Zared! Şi am trecut valea Zaredului.

¹⁴De atunci, de când am plecat de la Cadeş-Barnea şi până când am trecut valea Zaredului, s’au scurs treizeci şi opt de ani, până ce-au pierit din tabără toţi cei ce erau atunci buni de război, aşa cum li Se jurase Dumnezeu;

¹⁵că mâna Domnului a fost asupră-le ca să-i topească din mijlocul taberei, până ce-au pierit de tot.

¹⁶Şi a fost că dac’au murit toţi cei ce erau atunci buni de război şi dac’au pierit ei din mijlocul poporului,

¹⁷mi-a grăit mie Domnul, zicând:

¹⁸Astăzi vei trece pe lângă hotarele lui Moab spre Ar[2];

¹⁹veţi fi foarte aproape de Amoniţi, dar să nu vă puneţi cu ei în duşmănie şi să nu porniţi război asupră-le, pentru că din pământul fiilor lui Amon nu-ţi voi da nimic în stăpânire: stăpânirea le-am dat-o fiilor lui Lot”.

²⁰(Acesta era socotit şi el a fi pământul Refaimilor, căci Refaimii îl locuiseră mai înainte; Amoniţii îi numeau Zomzomimi[3],

²¹popor mare, numeros şi mai puternic decât voi, precum fiii lui Enac; Domnul însă l-a nimicit de dinaintea [Amoniţilor], aşa că aceştia s’au înstăpânit şi locuiesc în ţinuturile lor până’n ziua de azi,

²²aşa cum Domnul le-a făcut fiilor lui Esau, cei ce locuiau în Seir, când i-a prăpădit de dinainte-le pe Horei şi le-au luat în stăpânire ţinuturile şi s’au aşezat în ele până’n ziua de azi;

²³şi [cum le-a făcut] şi Heveilor, cei ce locuiau în sate pân’la Gaza: i-au nimicit Caftorimii, cei ce plecaseră din Caftorim[4], şi s’au aşezat în locul lor).

²⁴Acum, aşadar, sculaţi-vă!, porniţi-vă şi treceţi valea Arnonului! Iată, ţi l-am dat în mână pe Sihon Amoreul, regele Heşbonului, precum şi ţara lui; începe-ţi înstăpânirea, fă război cu el!

²⁵Chiar de astăzi Eu încep să semăn spaima de tine şi frica de tine’naintea tuturor neamurilor ce se află sub cer: cei ce vor auzi de numele tău se vor tulbura şi se vor îngrozi’nainte-ţi.

²⁶Din pustiul Chedemot am trimis soli la Sihon, regele Heşbonului, cu aceste cuvinte de pace:

²⁷Trece-voi prin ţara ta; voi merge numai pe drum, fără să mă abat nici la dreapta şi nici la stânga;

²⁸tu pe bani îmi vei vinde mâncarea cu care să mă hrănesc, şi tot pe bani apa pe care s’o beau; nu vreau decât să trec pe picioare,

²⁹aşa cum au făcut pentru mine fiii lui Esau care trăiesc în Seir şi Moabiţii care locuiesc în Ar; aceasta, numai până voi trece Iordanul în ţara pe care ne-o dă nouă Domnul, Dumnezeul nostru.

³⁰Dar Sihon, regele Heşbonului, n’a vrut ca noi să trecem pe la el, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, i-a învârtoşat duhul şi i-a împietrit inima, aşa ca el să fie dat în mâinile tale, aşa cum este acum.

³¹Atunci mi-a zis Domnul: Iată, am început să ţi-l dau în mână pe Sihon Amoreul, regele Heşbonului, precum şi ţara lui; începe-ţi înstăpânirea peste pământul său!

³²Iar Sihon, regele Heşbonului, ne-a ieşit înainte la Iahaţ, el şi tot poporul său, gata de luptă.

³³Dar Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat pe mână şi l-am bătut, pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui.

³⁴Atunci, la vremea aceea, i-am luat noi toate cetăţile; fiecare cetate am nimicit-o, iar din bărbaţii lor şi din femeile lor şi din copiii lor n’am lăsat pe nimeni viu.

³⁵Numai vitele le-am luat ca pradă, precum şi ceea ce se jefuise din cetăţile pe care le cuceriserăm.

³⁶De la Aroer, care se află pe malul râului Arnon, şi de la cetatea cea din vale pân’la muntele Galaad n’a fost cetate care să ne fi scăpat; Domnul Dumnezeu a dat totul în mâinile noastre.

³⁷Numai de pământul fiilor lui Amon nu ne-am apropiat: de malul întreg al râului Iaboc, de cetăţile ce sunt pe munte şi de nimic din ceea ce ne-a poruncit nouă Domnul, Dumnezeul nostru.