Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Deuteronomul 20 Bible Online

Deuteronomul 20 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Deuteronomul 20

¹Când vei ieşi la război asupra duşmanilor tăi şi vei vedea cai, care de luptă şi gloată mai multă decât ai tu, să nu te temi de ei, căci cu tine este Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce te-a scos din ţara Egiptului.

²Iar când vei fi aproape de luptă, să vină preotul şi să-i vorbească poporului, spunându-i:

³Ascultă, Israele, voi mergeţi astăzi la război asupra duşmanilor voştri; inima să nu vă slăbească, nu vă temeţi, nu vă speriaţi, nu şovăiţi în faţa lor.

⁴Că Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce’mpreună cu voi merge înaintea voastră, împreună cu voi îi va bate pe duşmanii voştri[1] [şi] vă va mântui.

⁵Cărturarii[2] vor grăi şi ei către popor, zicând: Cine e omul care şi-a zidit casă nouă şi n’a sfinţit-o[3]?: să se ducă şi să se’ntoarcă la casa lui, ca nu cumva să moară’n bătălie şi să i-o sfinţească altul.

⁶Cine e omul care şi-a sădit vie şi încă nu s’a bucurat de ea?: să se ducă şi să se’ntoarcă la casa lui, ca nu cumva să moară’n bătălie şi un altul să se bucure de ea.

⁷Cine e omul care s’a logodit cu o femeie şi n’a luat-o?: să se ducă şi să se’ntoarcă la casa lui, ca nu cumva să moară’n bătălie şi s’o ia altul.

⁸De asemenea, cărturarii vor mai grăi către popor, zicând: Cine e omul care se’nspăimântă şi-i puţintel la inimă?: să se ducă şi să se’ntoarcă la casa lui, ca nu cumva să’mpuţineze şi inima fratelui său aşa cum e a lui.

⁹Şi va fi că după ce cărturarii vor înceta să-i vorbească poporului, atunci pe mai-marii oştirii îi vor pune’nainte să călăuzească poporul.

¹⁰Când te vei apropia de o cetate ca să te baţi cu ea, mai întâi s’o îmbii la pace.

¹¹Dacă-ţi vor răspunde cu pace şi-ţi vor deschide, atunci tot poporul ce se află într’însa îţi va plăti bir şi-ţi va fi supus[4].

¹²Dar dacă nu te va asculta şi va face război asupră-ţi, atunci s’o împresori;

¹³şi când Domnul, Dumnezeul tău, o va da în mâinile tale, tot ce este’ntr’însa parte bărbătească s’o ucizi cu tăişul săbiei,

¹⁴în afară de femei[5] şi de bunuri şi de vitele toate şi de tot ce este’n cetate; toate averile să ţi le iei ca pradă, şi tu vei mânca de la duşmanii tăi toată prada pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ţie.

¹⁵Aşa vei face cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu sunt dintre cetăţile acestor neamuri.

¹⁶Dar în cetăţile acestor neamuri pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi le dă să le moşteneşti pământul, să nu laşi în viaţă nimic din tot ce suflă,

¹⁷ci de istov să-i dai pieirii[6], pe Hetei şi pe Amorei, pe Canaaneeni şi pe Ferezei, pe Hevei, pe Iebusei şi pe Gherghesei, aşa cum ţi-a poruncit ţie Domnul, Dumnezeul tău,

¹⁸ca nu cumva ei să vă înveţe să faceţi toate urâciunile pe care le-au făcut pentru dumnezeii lor, şi să păcătuiţi astfel în faţa Domnului, Dumnezeului vostru.

¹⁹Dacă, luptându-te să cucereşti o cetate, o vei ţine împresurată mai multe zile, să nu-i strici pomii, nici să te pui pe ei cu securea; din pom să mănânci, dar de tăiat să nu-l tai; oare pomul ce stă’n pământ este el om să poată fugi de dinainte-ţi la adăpost în ţarc?

²⁰Numai copacul pe care-l ştii că nu face roadă bună de mâncat, pe acela poţi să-l strici şi să-l tai, ca să-ţi durezi întărituri de’mpresurare asupra cetăţii care se războieşte cu tine, până ce ţi se va preda.