Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Deuteronomul 22 Bible Online

Deuteronomul 22 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Deuteronomul 22

¹Când vezi boul fratelui tău sau oaia lui rătăcind pe drum, să nu le treci cu vederea, ci întoarce-le din drum şi du-i-le fratelui tău.

²Dar dacă fratele tău nu este aproape de tine, sau nu-l cunoşti, du-le la tine’n adăpost şi să stea la tine până ce fratele tău le va căuta; atunci i le vei da.

³Aşa să faci şi cu asinul său, aşa să faci cu haina lui, aşa să faci cu tot ce a pierdut fratele tău; din toate câte a pierdut el şi vei găsi tu, nimic să nu treci cu vederea.

⁴Când vei vedea asinul fratelui tău sau boul său căzuţi în drum, să nu-i treci cu vederea, ci să-i ridici împreună cu el.

⁵Femeia să nu se îmbrace în haine bărbăteşti, nici bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; că tot cel ce face aceasta e urâciune’n ochii Domnului, Dumnezeului tău.

⁶Dacă’n faţa ta se va ivi un cuib de pasăre, fie’n potecă, fie într’un copac, fie pe pământ, cu pui sau cu ouă şi cu mama lor şezând pe pui sau pe ouă, să n’o prinzi pe mamă împreună cu puii;

⁷mamei dă-i drumul; doar puii să-i iei pentru tine, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti zile multe.

⁸De vei zidi casă nouă, fă-i la streaşină o apărătoare de jur-împrejur, ca să nu faci în casa ta omor dacă va cădea cineva de pe ea.

⁹Via ta să nu ţi-o semeni cu [seminţe] de două feluri, ca nu cumva, la strânsură, sămânţa pe care ai semănat-o să se afierosească împreună cu roadele viei tale[1].

¹⁰Să nu ari cu bou şi cu asin la un loc.

¹¹Să nu te îmbraci cu haină ţesută amestecat din lână şi din in.

¹²Fă-ţi ciucuri la cele patru laturi ale hainelor tale cu care te îmbraci[2].

¹³De-şi va lua cineva femeie şi va trăi cu ea, dar apoi o va urî

¹⁴şi va aduce asupră-i vorbe de învinuire şi-i va scoate nume rău şi va zice: – Am luat-o pe femeia aceasta şi, intrând eu la ea, n’am găsit-o fecioară…,

¹⁵atunci tatăl fetei şi mama ei o vor lua şi vor arăta semnele fecioriei fetei în faţa bătrânilor, în poartă.

¹⁶Iar tatăl fetei le va zice bătrânilor: – Pe această fiică a mea am dat-o de femeie acestui om, iar el a urât-o;

¹⁷acum el aruncă asupra ei vorbe de’nvinuire, zicând: Pe fata ta n’am găsit-o fecioară…; dar iată, acestea sunt semnele fecioriei fiicei mele! Şi vor întinde veşmântul ei[3] înaintea bătrânilor cetăţii.

¹⁸Atunci bătrânii acelei cetăţi îl vor lua pe omul acela şi-l vor pedepsi;

¹⁹îl vor îndatora să plătească o sută de sicli de argint pe care-i vor da tatălui fetei, pentru că a scos nume rău unei fecioare israelite; ea îi va deveni lui soţie, iar el nu va putea s’o izgonească toată viaţa.

²⁰Dar dacă cele spuse vor fi adevărate şi dacă asupra fetei nu s’au găsit semnele fecioriei,

²¹atunci fata să fie scoasă la uşa casei tatălui ei; oamenii acelei cetăţi o vor ucide cu pietre, iar ea va muri, pentru că a făcut întinare întru fiii lui Israel, desfrânându-se în casa tatălui ei. Şi aşa vei stârpi răul din mijlocul tău.

²²De se va găsi cineva dormind cu femeie măritată, pe amândoi să-i ucideţi: şi pe bărbatul care a dormit cu femeia, şi pe femeie. Şi aşa vei stârpi răul din Israel.

²³De va fi vreo fată fecioară logodită cu bărbat, şi cineva o va întâlni în cetate şi se va culca cu ea,

²⁴pe amândoi îi veţi scoate la poarta cetăţii lor şi vor fi ucişi cu pietre: pe fată o vor ucide pentru că n’a strigat în cetate, iar pe bărbat pentru că a umilit-o pe femeia aproapelui său. Şi aşa vei stârpi răul din mijlocul tău.

²⁵Dacă pe fata cea logodită o va afla bărbatul acela în câmp şi, silind-o, se va culca cu ea, să-l ucideţi numai pe cel ce s’a culcat cu ea;

²⁶iar fetei să nu-i faci nimic; asupra ei nu este vină de moarte, căci aceasta este ca şi cum cineva s’ar ridica asupra aproapelui său şi l-ar omorî;

²⁷pentru că el a aflat-o în câmp: fata cea logodită va fi strigat, dar n’a fost cine s’o ajute.

²⁸De va întâlni cineva o fată fecioară, dar care nu-i logodită, şi, silind-o se va culca cu ea şi vor fi descoperiţi,

²⁹atunci cel ce s’a culcat cu ea îi va da tatălui fetei cincizeci de sicli de argint, iar ea îi va deveni lui soţie, pentru că el a umilit-o, şi nu va putea s’o izgonească toată viaţa.

³⁰Un bărbat să n’o ia pe femeia tatălui său[4], şi nici să ridice acoperământul[5] tatălui său[6].