Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Deuteronomul 28 Bible Online

Deuteronomul 28 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Deuteronomul 28

¹Şi va fi că după ce veţi fi trecut Iordanul în ţara pe care v’o dă Domnul, Dumnezeul vostru, dacă veţi asculta cu luare-aminte glasul Domnului, Dumnezeului vostru, ca să păziţi şi să pliniţi toate poruncile acestea pe care ţi le poruncesc eu astăzi, atunci Domnul, Dumnezeul tău, te va înălţa mai presus decât toate neamurile pământului.

²Dacă’ntru auz vei auzi glasul Domnului, Dumnezeului tău, asupra ta vor veni toate binecuvântările acestea şi te vor afla:

³Binecuvântat să fii în cetate şi binecuvântat să fii în ţarină!

⁴Binecuvântate fie roadele pântecelui tău şi roadele pământului tău şi cirezile tale şi turmele tale!

⁵Binecuvântate fie hambarele tale şi prisosurile tale!

⁶Binecuvântat să fii când intri şi binecuvântat să fii când ieşi!

⁷Pe vrăjmaşii tăi ce stau împotrivă-ţi să ţi-i dea Domnul, Dumnezeul tău, înfrânţi la picioare; pe o cale să vină asupră-ţi, pe şapte căi să fugă de tine!

⁸Să-ţi trimită Domnul binecuvântare în hambarele tale şi’ntru tot ce lucrează mâinile tale asupra ţării pe care ţi-o dă ţie Domnul, Dumnezeul tău!

⁹Domnul Dumnezeu să te facă Sieşi popor sfânt, aşa cum li S’a jurat părinţilor tăi, dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi vei umbla în căile Lui!

¹⁰Toate neamurile pământului vor vedea că tu eşti numit cu numele Domnului, Dumnezeului tău, şi se vor teme de tine.

¹¹Domnul, Dumnezeul tău, te va umple de bunătăţi: roadele pântecelui tău, roadele vitelor tale şi roadele pământului tău în ţara pe care Domnul li S’a jurat părinţilor tăi să ţi-o dea.

¹²Să-ţi deschidă Domnul vistieria Sa cea bună, cerul, ca să-i dea pământului tău ploaie la vreme, să binecuvinteze tot lucrul mâinilor tale; tu vei împrumuta neamuri multe, dar tu nu te vei împrumuta; şi peste multe neamuri vei fi stăpân, dar ele pe tine nu te vor stăpâni.

¹³Domnul, Dumnezeul tău, te va pune’n frunte, nu la coadă, şi vei fi deasupra, iar nu dedesubt, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău, pe care ţi le poruncesc eu astăzi, ca să le ţii şi să le plineşti,

¹⁴şi dacă nu te vei abate nici la dreapta şi nici la stânga de la nici unul din cuvintele pe care ţi le poruncesc eu astăzi, să mergi cumva după dumnezei străini ca să le slujeşti.

¹⁵Şi va fi că dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi nu vei păzi şi nu vei plini toate poruncile Lui pe care ţi le poruncesc eu astăzi, veni-vor peste tine toate blestemele acestea şi te vor prinde:

¹⁶Blestemat să fii în cetate şi blestemat să fii în ţarină!

¹⁷Blestemate fie hambarele tale şi prisosurile tale!

¹⁸Blestemate fie roadele pântecelui tău şi roadele pământului tău, ale cirezilor tale şi ale turmelor tale!

¹⁹Blestemat să fii când intri şi blestemat să fii când ieşi!

²⁰Trimită Domnul asupră-ţi lipsuri şi foamete şi sleire în toate şi peste tot unde-ţi vei pune mâna să facă ceva, până vei fi stârpit, până vei pieri degrab pentru răutatea faptelor tale, că M’ai părăsit.

²¹Moartea s’o lipească Domnul de tine până te va topi din ţara’n care intri s’o moşteneşti.

²²Bată-te Domnul cu sfârşeală şi cu lingoare şi cu friguri şi cu fierbinţeli şi cu omor şi cu vătămare de vânt rău şi cu tăciune, iar ele să te fugărească până ce vei pieri.

²³Cerul de deasupră-ţi să fie aramă, pământul de sub tine să fie fier.

²⁴Praf să-i dea Domnul pământului tău în loc de ploaie, pulbere din cer să cadă peste tine până ce degrab te va nimici.

²⁵Dea Domnul să fii sfârtecat în faţa duşmanilor tăi; pe o cale să le ieşi înainte, pe şapte căi să fugi de ei, şi’mprăştiat să fii prin toate’mpărăţiile pământului.

²⁶Morţii voştri să fie hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului, de care nimeni nu va fi să-i apere.

²⁷Bată-te Domnul cu bubă egipteană’n şezut şi cu râie sălbatică şi cu mâncărimi de care să nu te poţi vindeca.

²⁸Bată-te Domnul cu minte bezmetică şi cu orbire şi cu ieşirea din minţi!

²⁹Ziua’n amiază să pipăi cum pipăie orbu’n întuneric; să n’ai noroc în drumurile tale; năpăstuit şi jefuit să fii de-a lungul zilelor tale şi nimeni să-ţi fie spre ajutor.

³⁰Femeie să-ţi iei, dar alt bărbat s’o ţină; casă să zideşti, dar în ea să nu trăieşti; vie să sădeşti, dar de cules să n’o culegi.

³¹Boul tău să fie’njunghiat sub ochii tăi, dar din el să nu mănânci; asinul cu de-a sila să-ţi fie luat, dar înapoi să nu-ţi fie adus; oile tale să fie date vrăjmaşilor tăi, şi nimeni să-ţi fie într’ajutor.

³²Fiii tăi şi fiicele tale să fie daţi altui neam; ochii tăi să sece uitându-se la ei, dar braţul tău să nu aibă nici o putere.

³³Roadele pământului tău şi toate ostenelile tale să le mănânce un neam pe care tu nu-l cunoşti; năpăstuit şi asuprit să fii în toate zilele tale!

³⁴Mintea-ţi va ieşi din ţâţâni din pricina priveliştilor la care ochii tăi vor privi.

³⁵Bată-te Domnul cu bubă rea peste genunchi şi pulpe; din tălpile picioarelor tale şi până’n creştetul capului să nu te poţi vindeca!

³⁶Ducă-te Domnul, pe tine şi pe regele tău pe care-l vei pune peste tine, ducă-te la neamul pe care nu l-ai cunoscut – nici tu, nici părinţii tăi – şi-acolo vei sluji la dumnezei străini, la lemne şi la pietre;

³⁷şi fi-vei acolo de râs şi de arătat cu degetul şi de pomină prin toate neamurile la care Domnul te va duce.

³⁸Sămânţă multă vei semăna în ţarină, dar puţină vei culege, pentru că o vor mânca lăcustele;

³⁹vie îţi vei sădi şi o vei lucra, dar vin dintr’însa nu vei bea şi nici te vei veseli, pentru că o va mânca viermele.

⁴⁰Măslini vei avea în toate hotarele tale, dar cu untdelemn nu te vei unge, pentru că măslinele tale vor cădea.

⁴¹Fii şi fiice vei naşte, dar nu vor fi ai tăi, pentru că vor fi duşi în robie.

⁴²Toţi pomii tăi şi roadele pământului se vor topi ofilindu-se.

⁴³Străinul cel ce este’n mijlocul tău se va ridica deasupră-ţi foarte sus, iar tu te vei coborî din ce în ce mai jos;

⁴⁴el te va împrumuta pe tine, dar tu pe el nu-l vei împrumuta; el va fi cap, iar tu vei fi coadă.

⁴⁵Veni-vor peste tine toate blestemele acestea şi te vor fugări şi te vor prinde pân’te vor surpa şi pân’te vor stârpi, pentru că n’ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tău, ca să-I păzeşti poruncile şi hotărârile pe care ţi le-a poruncit.

⁴⁶Şi vor fi’ntru tine semne şi minuni, fi-vor ele’n neamul tău până în veac,

⁴⁷pentru că nu I-ai slujit Domnului, Dumnezeului tău, cu bucurie şi cu inimă bună pentru toate’mbelşugările.

⁴⁸Ci vrăjmaşilor tăi, pe care Domnul îi va trimite asupră-ţi, lor le vei sluji în foame şi’n sete şi’n golătate şi’n tot felul de lipsuri; şi jug de fier vor pune pe grumazul tău, până ce te vor nimici.

⁴⁹Aduce-va Domnul asupră-ţi un neam de departe, de la marginea pământului, ca pe un vultur ce se aruncă, neam a cărui limbă tu n’o vei întelege,

⁵⁰neam neobrăzat, care nu se va sfii de obrazul bătrânului, iar de cel tânăr nu-i va fi milă.

⁵¹El va mânca roadele vitelor tale şi roadele pământului tău şi nu-ţi va lăsa nici grâu, nici vin, nici untdelemn, nici cirezile vacilor tale şi nici turmele oilor tale, nimic pân’ce te va nimici.

⁵²În toate cetăţile tale te va zdrobi până ce în toată ţara ta se vor surpa zidurile tale cele înalte şi tari în care ai nădăjduit; şi te va împila în toate cetăţile tale pe care ţi le-a dat ţie Domnul, Dumnezeul tău.

⁵³În strâmtorarea şi’n necazul cu care te va chinui vrăjmaşul tău vei mânca rodul pântecelui tău, carnea fiilor tăi şi pe a fiicelor tale pe care ţi i-a dat Domnul, Dumnezeul tău[1].

⁵⁴Cel alintat şi gingaş foarte’n mijlocul tău va căta cu ochi rău asupra fratelui său şi asupra femeii de la sânul său şi asupra celor din urmă fii care-i vor fi rămas,

⁵⁵ca nu cumva vreunuia din ei să-i dea carne din copiii lui pe care el îi va mânca, fiindcă nimic nu i-a rămas de dat în strâmtorarea şi’n necazul cu care te vor chinui vrăjmaşii tăi în toate cetăţile tale.

⁵⁶Cea alintată şi gingaşă foarte’n mijlocul vostru, al cărei alint şi a cărei gingăşie n’au cutezat să-i facă piciorul s’atingă pământul, va căta cu ochi rău asupra bărbatului de la sânul ei şi asupra fiului ei şi asupra fiicei sale,

⁵⁷ca nu cumva să le dea căiţa[2] ieşită dintre coapsele ei şi pruncul pe care l-a născut; că din pricina lipsei de toate îi va mânca pe ascuns în strâmtorarea ei şi în necazul cu care te va chinui vrăjmaşul tău în cetăţile tale.

⁵⁸Dacă nu veţi da ascultare, să pliniţi toate cuvintele acestei Legi, cele ce sunt scrise în cartea aceasta, şi dacă nu vă veţi teme de numele acesta cinstit şi minunat: Domnul, Dumnezeul tău,

⁵⁹atunci Domnul îţi va face parte de rănile tale şi de rănile urmaşilor tăi, răni mari şi nemaipomenite[3], de boli rele şi statornice,

⁶⁰şi va aduce asupră-ţi toate plăgile cele rele ale Egiptului – în faţa cărora tu te-ai temut – şi se vor lipi de tine.

⁶¹Mai mult, toate bolile şi toate plăgile care nu sunt scrise în cartea acestei Legi le va aduce Domnul asupra ta, până te va nimici.

⁶²Şi puţini veţi rămâne la număr – voi, cei ce mai’nainte eraţi mulţi ca stelele cerului – pentru că tu n’ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tău.

⁶³În ce chip S’a bucurat Domnul de voi, ca să vă facă binele şi să vă înmulţească, tot aşa Se va bucura Domnul de voi ca să vă nimicească; aruncaţi veţi fi din ţara în care mergeţi s’o moşteniţi.

⁶⁴Domnul, Dumnezeul tău, te va împrăştia prin toate neamurile, de la o margine a pământului pân’la cealaltă, şi acolo vei sluji altor dumnezei – lemnelor şi pietrelor – pe care nici tu şi nici părinţii tăi nu i-aţi ştiut[4].

⁶⁵Dar nici între neamurile acestea nu vei avea odihnă, nici odihnă va fi pentru talpa piciorului tău, că-ţi va da Domnul acolo inimă sperioasă şi ochi sleiţi şi suflet istovit.

⁶⁶Fi-va viaţa ta spânzurată’n faţa ochilor tăi şi te vei teme ziua şi noaptea, şi vieţii tale nu-i vei da crezare.

⁶⁷De frica inimii tale ce te va’nfrica şi de vedeniile pe care cu ochii tăi le vei vedea, vei zice dimineaţa: O, de s’ar face seară!, iar seara vei zice: O, de s’ar face dimineaţă!…

⁶⁸Şi te va întoarce Domnul în Egipt pe corăbii pe calea despre care ţi-am spus: De-acum tu n’o vei mai vedea!… Şi acolo vă veţi vinde vrăjmaşilor voştri, să le fiţi robi şi roabe; şi nu va fi cine să vă cumpere”.