Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Deuteronomul 29 Bible Online

Deuteronomul 29 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Deuteronomul 29

¹[1]Iată cuvintele legământului pe care Domnul i-a poruncit lui Moise să-l încheie cu fiii lui Israel în ţara Moabului, pe lângă legământul pe care-l făcuse cu ei în Horeb.

²Moise i-a chemat pe toţi fiii lui Israel şi le-a zis: „Voi aţi văzut toate câte’n faţa ochilor voştri a făcut Domnul în ţara Egiptului cu Faraon şi cu slugile lui şi cu toată ţara lui,

³marile’ncercări pe care le-au văzut ochii tăi: semnele şi minunile cele mari, mâna cea tare şi braţul cel înalt;

⁴dar până’n ziua de astăzi nu v’a dat Domnul Dumnezeu inimă să înţelegeţi şi ochi să vedeţi şi urechi să auziţi.

⁵Patruzeci de ani v’a purtat prin pustie; hainele voastre nu s’au învechit, încălţămintele nu s’au stricat în picioarele voastre.

⁶Pâine n’aţi mâncat, vin şi sicheră n’aţi băut, ca să ştiţi că Acesta este Domnul, Dumnezeul vostru.

⁷Când însă aţi ajuns la locul acesta, au ieşit cu război împotriva voastră Sihon, regele Heşbonului, şi Og, regele Vasanului.

⁸Dar noi i-am bătut şi le-am luat ţara şi am dat-o de moştenire lui Ruben şi lui Gad şi la jumătate din neamul lui Manase.

⁹Păziţi dar şi pliniţi toate cuvintele acestui legământ, ca să cunoaşteţi toate câte veţi face.

¹⁰Voi staţi astăzi cu toţii înaintea feţei Domnului, Dumnezeului vostru: căpeteniile neamurilor voastre, bătrânii voştri, judecătorii voştri, condeierii voştri, toţi bărbaţii lui Israel,

¹¹femeile voastre, copiii voştri şi străinul tău ce se află’n tabăra voastră, de la tăietorul de lemne pân’la cărătorul de apă,

¹²ca să pătrundeţi în legământul Domnului, Dumnezeului vostru, şi’n blestemele Lui[2], câte le pune Domnul, Dumnezeul tău, astăzi asupra ta;

¹³ca să te întărească Sieşi popor, şi El să fie Dumnezeul tău, aşa cum ţi-a spus El ţie şi cum li S’a jurat părinţilor tăi: lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob.

¹⁴Şi nu numai vouă vă pun eu înainte acest legământ şi blestemul acesta,

¹⁵ci şi celor ce sunt astăzi aici împreună cu voi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, precum şi celor ce nu sunt astăzi aici împreună cu voi[3].

¹⁶Că voi ştiţi cum am trăit noi în ţara Egiptului şi cum am trecut prin neamurile cu care ne-am petrecut

¹⁷şi aţi văzut urâciunile lor şi idolii lor – lemn şi piatră, argint şi aur – care sunt la ele.

¹⁸Printre voi să nu fie nimeni – bărbat sau femeie sau familie sau neam – care să cugete cumva să se abată de la Domnul, Dumnezeul vostru, şi să meargă să slujească dumnezeilor acelor neamuri. Printre voi să nu fie vreo rădăcină care odrăsleşte deasupră-i fiere şi amărăciune,

¹⁹cineva care să audă cuvintele acestui blestem şi să cugete’ntru inima sa, zicând: – Dreptatea-i de partea mea, de vreme ce eu întru rătăcirea inimii mele umblu…[4], pentru ca nu cumva păcătosul să-l nimicească pe cel nepăcătos;

²⁰spre unul ca acesta nu va vrea Dumnezeu să Se milostivească; dimpotrivă, de abia atunci se va aprinde mânia Domnului şi gelozia Lui[5], asupra acelui om, peste care vor cădea toate blestemele acestui legământ – cele ce sunt scrise în cartea aceasta –, căruia Domnul îi va şterge numele de sub cer

²¹şi pe care Domnul îl va însingura spre nenorociri – pe el, dintre toţi fiii lui Israel – după toate blestemele legământului, cele ce sunt scrise în această carte a Legii.

²²Iar neamul de după voi, fiii voştri, cei ce se vor ridica în urma voastră, precum şi străinul ce va veni din ţară’ndepărtată, vor zice văzând plăgile acelei ţări şi bolile ei pe care Domnul le-a trimis asupră-i

²³– sare şi pucioasă, tot pământul este ars; pe el nu se va semăna, el nimic nu va rodi, nici va creşte pe el verdeaţă, aidoma cu Sodoma şi Gomora, cu Adma şi Ţeboimul, pe care Domnul le-a stârpit întru aprindere şi mânie –

²⁴da, toate neamurile vor zice: – De ce a făcut Domnul aşa cu ţara aceasta? Ce’nseamnă oare această mare aprindere a mâniei?…

²⁵Şi vor răspunde: – Pentru că au părăsit legământul Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, pe care El l-a încheiat cu părinţii lor când i-a scos din ţara Egiptului,

²⁶şi s’au dus de au slujit la dumnezei străini şi li s’au închinat lor, pe care ei nu i-au cunoscut şi care nu le-au fost daţi ca partea.

²⁷De aceea cu aprindere S’a mâniat Domnul asupra ţării aceleia, ca să aducă asupră-i toate blestemele scrise în cartea acestei Legi;

²⁸cu mânie şi cu urgie şi cu aprindere mare foarte i-a smuls pe ei Domnul din ţara lor şi i-a aruncat în altă ţară, aşa cum sunt acum.

²⁹Lucrurile ascunse sunt la Domnul, Dumnezeul nostru, dar cele descoperite sunt la noi şi’n veac la fiii noştri, ca să plinim noi toate cuvintele acestei Legi.