Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Deuteronomul 31 Bible Online

Deuteronomul 31 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Deuteronomul 31

¹Şi dac’a sfârşit Moise de grăit cuvintele acestea către toţi fiii lui Israel,

²le-a zis: „Eu sunt acum de o sută douăzeci de ani; de-acum nu mai pot să intru şi să ies, iar Domnul mi-a zis: – Tu nu vei trece Iordanul acesta.

³Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce merge’n faţa ta, El va nimici neamurile acestea de dinainte-ţi, pentru ca tu să le moşteneşti; iar Iosua este cel ce va merge înaintea ta, precum a grăit Domnul.

⁴Domnul va face cu ei cum a făcut cu Sihon şi cu Og, cei doi regi ai Amoreilor, care erau dincolo de Iordan, precum şi cu ţara lor în care i-a nimicit.

⁵Şi după ce Domnul vi-i va da vouă, să faceţi cu ei aşa cum v’am poruncit.

⁶Îmbărbătează-te şi întăreşte-te, nu-ţi fie teamă, nu te speria de ei şi nici nu te’ngrozi; că Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce merge înaintea ta împreună cu tine, nu te va lăsa şi nu te va părăsi”.

⁷Şi l-a chemat Moise pe Iosua şi i-a zis în faţa’ntregului Israel: „Îmbărbătează-te şi întăreşte-te, că tu eşti cel ce vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul li S’a jurat părinţilor voştri să le-o dea; tu eşti cel ce le-o vei da ca moştenire.

⁸Domnul, Cel ce’mpreună cu tine merge’nainte, El este Cel ce nu te va lăsa şi nu te va părăsi; nu te teme şi nici nu te’ngrozi!”

⁹Cuvintele acestei Legi le-a scris Moise într’o carte, pe care a dat-o preoţilor, fiii lui Levi, cei ce purtau chivotul legământului Domnului, precum şi bătrânilor fiilor lui Israel.

¹⁰În ziua aceea le-a poruncit Moise, zicând: „După şapte ani, la vremea anului iertării, la sărbătoarea Corturilor,

¹¹când tot Israelul se va aduna să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, să citiţi Legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.

¹²Să aduni poporul, bărbaţii, femeile, copiii, precum şi pe străinii ce se vor afla în cetăţile voastre, ca să audă şi să înveţe a se teme de Domnul, Dumnezeul vostru, şi, auzind, să plinească toate cuvintele acestei Legi.

¹³Şi fiii lor, care nu ştiu, vor auzi şi vor învăţa a se teme de Domnul, Dumnezeul vostru, în toate zilele câte vor trăi ei pe pământul spre care voi treceţi Iordanul ca să-l moşteniţi”.

¹⁴Şi a zis Domnul către Moise: „Iată, zilele morţii tale s’au apropiat; cheamă-l pe Iosua şi staţi la uşile cortului mărturiei, ca să-i dau porunci”. Şi au venit Moise şi Iosua la cortul mărturiei şi au stat la uşile cortului mărturiei.

¹⁵Şi Domnul S’a pogorât într’un nor, şi a stat la uşile cortului mărturiei; iar stâlpul de nor a stat la uşile cortului mărturiei.

¹⁶Şi a zis Domnul către Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi, iar poporul acesta se va scula şi se va desfrâna după dumnezeii străini ai ţării în care intră, iar pe Mine Mă vor părăsi şi vor călca legământul Meu pe care l-am încheiat cu ei.

¹⁷În ziua aceea Mă voi aprinde cu mânie’mpotrivă-le şi-i voi părăsi şi-Mi voi întoarce faţa de la ei, iar ei le vor fi altora spre hrană[1]; şi-l vor ajunge mulţime de rele şi de necazuri şi va zice’n ziua aceea: Pentru că Domnul, Dumnezeul meu, nu este’ntru mine, de aceea m’au ajuns relele acestea!…

¹⁸Dar Eu Îmi voi întoarce, da, în ziua aceea Îmi voi întoarce faţa de la ei, din pricina tuturor răutăţilor pe care le-au făcut, că s’au dus la dumnezei străini.

¹⁹Iar acum, scrieţi cuvintele acestei cântări şi puneţi-i pe fiii lui Israel s’o înveţe; puneţi-o în gura lor, pentru ca ea, cântarea aceasta, să-Mi fie spre mărturie întru[2] fiii lui Israel.

²⁰Căci Eu îi voi duce la pământul cel bun, cel pentru care M’am jurat părinţilor lor să li-l dau, pământ din care curge lapte şi miere; ei vor mânca şi, săturându-se, se vor îmbuiba şi se vor întoarce către dumnezei străini şi le vor sluji, iar pe Mine Mă vor mânia şi vor strica legământul Meu, cel pe care Eu l-am dat lor.

²¹Şi va fi că, după ce-i vor ajunge mulţime de rele şi necazuri, cântarea aceasta va fi mărturie’mpotriva lor, căci ea nu va fi uitată din gura lor şi din gura urmaşilor lor; că Eu le cunosc răutatea, câte vor face ei aici şi acum, mai’nainte chiar de a-i fi dus Eu la pământul cel bun pentru care M’am jurat părinţilor lor”.

²²Şi a scris Moise cântarea aceasta în chiar ziua aceea şi i-a pus pe fiii lui Israel s’o înveţe.

²³Iar Moise i-a poruncit lui Iosua, fiul lui Navi, zicând: „Îmbărbătează-te şi întăreşte-te, că tu eşti cel ce îi vei duce pe fiii lui Israel în ţara pentru care Domnul li S’a jurat, iar El va fi cu tine”[3].

²⁴După ce Moise a isprăvit de scris în carte până la capăt toate cuvintele acestei Legi,

²⁵le-a poruncit leviţilor care purtau chivotul legământului Domnului, zicând:

²⁶„Luaţi Cartea acestei Legi şi puneţi-o alături de chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, şi va fi ea acolo spre mărturie’ntru tine.

²⁷Că Eu îţi cunosc îndărătnicia şi’nvârtoşarea cerbicei; că, dacă acum, când eu sunt cu voi încă viu, I-aţi stat împotrivă lui Dumnezeu, cum veţi fi altfel după moartea mea?

²⁸Aduceţi-i la mine pe mai-marii seminţiilor voastre şi pe bătrânii voştri şi pe judecătorii voştri şi pe condeierii voştri, pentru ca’n auzul lor să rostesc toate cuvintele acestea şi să le pun înainte-le ca martori cerul şi pământul.

²⁹Că ştiu eu că după moartea mea veţi face tot felul de nelegiuiri şi vă veţi abate de la calea pe care v’am poruncit-o; în zilele cele de apoi vă vor ajunge relele, pentru că voi veţi face răul în faţa Domnului şi-L veţi mânia cu lucrul mâinilor voastre”.

³⁰Şi’n auzul întregii adunări a lui Israel a rostit Moise cuvintele cântării acesteia, până la sfârşit: