Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Deuteronomul 5 Bible Online

Deuteronomul 5 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Deuteronomul 5

¹Moise a chemat tot Israelul şi le-a zis: „Ascultă, Israele, poruncile şi rânduielile pe care le grăiesc eu astăzi în auzul urechilor voastre; le veţi învăţa şi le veţi păzi întru faptă.

²Domnul, Dumnezeul vostru, a încheiat cu voi legământ în Horeb.

³Nu cu părinţii voştri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu voi, cu voi cei ce sunteţi astăzi aici cu toţii vii[1].

⁴Faţă către faţă a grăit Domnul cu voi, în munte, din mijlocul focului;

⁵iar eu în acest timp stăteam între Domnul şi voi ca să vă spun cuvântul Domnului, de vreme ce voi v’aţi temut de faţa focului şi nu v’aţi suit în munte. El a zis[2]:

⁶Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

⁷Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.

⁸Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo asemănare cu ceva din câte sunt în cer, acolo sus, ori din câte sunt pe pământ, aicea jos, ori din câte sunt în apele de sub pământ[3];

⁹să nu te închini lor, nici să le slujeşti; că Eu, Domnul, Dumnezeul tău, Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cel ce vina părinţilor o dă pe seama copiilor pân’la al treilea şi-al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc,

¹⁰dar Mă milostivesc pân’la al miilea neam spre cei ce Mă iubesc şi-Mi păzesc poruncile.

¹¹Să nu iei numele Domnului, Dumnezeului tău, în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.

¹²Păzeşte ziua odihnei, ca s’o sfinţeşti, aşa cum ţi-a poruncit ţie Domnul, Dumnezeul tău.

¹³Şase zile să lucrezi; în ele fă-ţi toate treburile,

¹⁴dar ziua a şaptea este odihna Domnului, Dumnezeului tău; în ea să nu faci nici o muncă, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul ce locuieşte la tine[4], pentru ca robul tău şi roaba ta să se odihnească întocmai ca şi tine[5].

¹⁵Adu-ţi aminte că slugă ai fost în ţara Egiptului şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos de acolo cu mână tare şi cu braţ înalt; iată de ce ţi-a poruncit ţie Domnul, Dumnezeul tău, să păzeşti ziua odihnei şi s’o sfinţeşti.

¹⁶Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, aşa cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-l dă ţie.

¹⁷Să nu ucizi.

¹⁸Să nu te desfrânezi.

¹⁹Să nu furi.

²⁰Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău prin mărturie mincinoasă.

²¹Să nu râvneşti la femeia aproapelui tău; să nu râvneşti casa aproapelui tău, nici ţarina lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici orice dobitoc al lui, nici nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău!

²²Cuvintele acestea le-a grăit Domnul către toată adunarea voastră, în munte, din mijlocul focului, al norului, al întunericului şi-al furtunii, cu glas de tunet, şi altceva n’a mai grăit; şi le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat mie.

²³Şi a fost că după ce I-aţi auzit glasul din mijlocul focului[6] – şi muntele ardea în pară de foc –, v’aţi apropiat de mine toate căpeteniile seminţiilor voastre, cu bătrânii voştri,

²⁴şi aţi zis: Iată, Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava Sa[7], iar noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; azi am văzut cum va grăi Dumnezeu către om şi acesta va rămâne viu.

²⁵Acum, însă, noi nu vrem să murim; că focul acesta mare ne va mistui; de vom mai auzi glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri.

²⁶Căci este oare vreun om care să audă glasul Dumnezeului Celui viu grăind din mijlocul focului, cum am auzit noi, şi să rămână viu?

²⁷Apropie-te dar tu şi ascultă câte-ţi va spune ţie Domnul, Dumnezeul nostru, şi apoi ne vei spune tu nouă toate câte ţi-a grăit Domnul, Dumnezeul nostru, şi noi le vom asculta şi le vom plini…

²⁸Iar Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre grăind către mine şi mi-a zis Domnul: Auzit-am glasul cuvintelor acestui popor, pe care l-au grăit către tine; tot ce-au grăit este bine.

²⁹Numai de-ar avea într’înşii aceeaşi inimă să se teamă de Mine şi’n toată vremea să-Mi păzească poruncile, ca să le fie bine, şi lor, şi fiilor lor în veac!

³⁰Du-te şi spune-le: Întoarceţi-vă la sălaşele voastre!

³¹Tu însă rămâi aici cu Mine, iar Eu îţi voi spune toate poruncile, hotărârile şi rânduielile pe care tu trebuie să-i înveţi să le păzească în ţara pe care Eu le-o dau s’o moştenească.

³²Aşadar, aveţi grijă să faceţi aşa cum v’a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu vă abateţi nici la dreapta, nici la stânga!

³³Umblaţi în calea pe care v’a poruncit-o Domnul, Dumnezeul vostru, ca să vă dea odihnă[8] şi să vă fie bine şi s’aveţi îndelungare de zile în ţara pe care o veţi moşteni.