Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Deuteronomul 7 Bible Online

Deuteronomul 7 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Deuteronomul 7

¹Când Domnul, Dumnezeul tău, te va face să intri în ţara’n care vei intra s’o moşteneşti şi va şterge de dinaintea feţei tale neamuri mari şi numeroase: Heteii, Ghergheseii, Amoreii, Canaaneenii, Ferezeii, Heveii, Iebuseii – şapte neamuri mai numeroase şi mai puternice decât voi –

²şi când Domnul, Dumnezeul tău, îi va da în mâinile tale şi-i vei bate, atunci să-i stârpeşti de istov[1], să nu faci cu ei nici o înţelegere şi nici să le arăţi vreo milă.

³Să nu te încuscreşti cu ei: pe fiica ta să n’o dai după fiul lui, iar pe fiica lui să nu o iei pentru feciorul tău,

⁴că aceasta îl va face pe fiul tău să se’ndepărteze de Mine şi să slujească altor dumnezei; atunci se va aprinde mânia Domnului asupra voastră şi degrab te va pierde.

⁵Dar iată cum să le faceţi: capiştile lor să le dărâmaţi, stâlpii lor să-i zdrobiţi, sfintele lor crânguri[2] să le tăiaţi, chipurile cele cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc;

⁶că popor sfânt Îi eşti tu Domnului, Dumnezeului tău; pe tine te-a ales Domnul, Dumnezeul tău, să-I fii poporul Său ales mai mult decât toate neamurile de pe faţa pământului.

⁷Şi dacă Domnul v’a ales şi v’a osebit, aceasta nu pentru că voi aţi fi mai numeroşi decât toate neamurile – căci voi sunteţi mai puţini decât toate neamurile.

⁸Dar pentru că Domnul vă iubeşte şi pentru că El îşi ţine jurământul cu care li S’a jurat părinţilor voştri, de aceea v’a scos Domnul cu mână tare şi cu braţ înalt şi te-a scăpat din casa robiei, din mâna lui Faraon, regele Egiptului.

⁹Şi vei cunoaşte că Domnul, Dumnezeul tău, El este Dumnezeu, Dumnezeu credincios[3], Cel ce păzeşte legământul şi mila pân’la al miilea neam către cei ce-L iubesc şi-I păzesc poruncile;

¹⁰dar celor ce-L urăsc le plăteşte fiecăruia[4]; fără’ntârziere îi va nimici pe cei ce-L urăsc, fiecăruia’n parte îi va plăti.

¹¹Păzeşte dar aceste porunci, hotărâri şi rânduieli, cele pe care-ţi poruncesc astăzi să le plineşti.

¹²Şi va fi că dacă veţi asculta rânduielile acestea şi le veţi ţine şi le veţi plini, atunci şi Domnul, Dumnezeul tău, Îşi va ţine legământul şi mila faţă de tine, aşa cum li S’a jurat părinţilor tăi;

¹³te va iubi, te va binecuvânta, te va înmulţi; va binecuvânta rodul pântecelui tău şi rodul pământului tău, pâinea ta, vinul tău, untdelemnul tău, cirezile vitelor tale şi turmele oilor tale pe pământul acela pe care Domnul li S’a jurat părinţilor tăi că ţi-l va da.

¹⁴Şi vei fi binecuvântat mai mult decât toate neamurile; nimeni nu va fi’ntru tine bărbat fără rod sau femeie stearpă, şi nici între vitele tale.

¹⁵Domnul va îndepărta de la tine toată neputinţa; nici una din bolile cele rele ale Egiptului, pe care tu le-ai văzut şi le-ai cunoscut, nu le va pune asupră-ţi, ci le va pune asupra celor ce te urăsc.

¹⁶Vei mânca toate prăzile neamurilor[5] pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va da; ochiul tău să nu le cruţe, iar tu să nu slujeşti dumnezeilor lor: aceasta-ţi va fi ţie piedică.

¹⁷Iar dacă vei zice’n cugetul tău: Neamul acesta-i mai numeros decât mine, cum voi putea să-i nimicesc?,

¹⁸să nu te temi de ei, ci adu-ţi aminte de ceea ce le-a făcut Domnul, Dumnezeul tău, lui Faraon şi tuturor Egiptenilor,

¹⁹de marile încercări pe care le-au văzut ochii tăi, de semnele acelea şi de minunile cele mari, de mâna cea tare şi de braţul cel înalt, de cele prin care Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos afară; aşa va face Domnul, Dumnezeul tău, cu toate neamurile în faţa cărora te temi.

²⁰Chiar şi viespile le va trimite Domnul, Dumnezeul tău, asupra lor până ce vor pieri cei ce-au rămas şi s’au ascuns de tine.

²¹Nu te teme’n faţa lor, că Domnul, Dumnezeul tău, este’ntru tine, Dumnezeu mare şi puternic.

²²Domnul, Dumnezeul tău, va potopi de dinaintea ta popoarele acestea puţin câte puţin; nu vei putea să le nimiceşti dintr’o dată, ca să nu se pustiască pământul şi să se înmulţească împotriva ta fiarele sălbatice[6].

²³Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va pune’n mână, iar tu le vei da pierzării cu pierdere mare, până le vei stârpi.

²⁴Pe regii lor îi va da în mâinile voastre, iar numele lor va pieri din locul acela; nimeni în faţa ta nu va putea să ţi se’mpotrivească, până-i vei stârpi.

²⁵Chipurile cele cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi cu foc; să nu râvneşti la argintul şi nici la aurul de pe ele; să nu le iei pentru tine, ca să nu greşeşti din pricina lor: că urâciune este aceasta înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

²⁶Urâciune să nu duci în casa ta, ca nu cumva să cazi şi tu sub blestemu’n care este ea[7]; dimpotrivă, ca de-o scârbă să te scârbeşti şi ca pe-o urâciune s’o urăşti, că blestemată este.