Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Deuteronomul 9 Bible Online

Deuteronomul 9 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Deuteronomul 9

¹Ascultă, Israele: Tu treci astăzi Iordanul ca să intri şi să iei în stăpânire neamuri mari şi mult mai puternice decât tine, cetăţi mari cu ziduri până la cer,

²popor mare şi numeros şi înalt la statură, fiii lui Enac, pe care tu îi ştii şi despre care ai auzit spunându-se: Cine poate să li se’mpotrivească fiilor lui Enac[1]?

³Astăzi vei cunoaşte că Domnul, Dumnezeul tău, este Cel ce merge înaintea ta; foc mistuitor, El îi va surpa, El îi va pune pe fugă de dinainte-ţi, El îi va nimici degrab, aşa cum ţi-a grăit ţie Domnul.

⁴După ce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici aceste neamuri de dinaintea feţei tale, tu să nu zici în inima ta: Din pricina dreptăţii mele m’a adus Domnul să moştenesc acest pământ bun!, de vreme ce din pricina fărădelegilor lor va nimici Domnul aceste neamuri de dinaintea feţei tale.

⁵Nu din pricina dreptăţii tale şi nu din pricina curăţiei inimii tale vei intra tu să le moşteneşti pământul, ci din pricina păgânătăţii lor va nimici Domnul aceste neamuri de dinaintea feţei tale, şi pentru ca să’ntărească legământul cu care Domnul li S’a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacob.

⁶Şi vei cunoaşte astăzi că nu din pricina dreptăţii tale îţi dă Domnul, Dumnezeul tău, pământul acesta bun să-l moşteneşti, de vreme ce tu eşti un popor tare la cerbice[2].

⁷Adu-ţi aminte şi nu uita cât L-ai mâniat tu pe Domnul, Dumnezeul tău, în pustie: din ziua când aţi ieşit din Egipt şi pân’ ce-aţi poposit în locul acesta, voi n’aţi contenit să nu vă’ncredeţi în Domnul.

⁸La Horeb L-aţi mâniat pe Domnul, iar Domnul într’atât S’a întărâtat asupră-vă încât voia să vă dea pierzării.

⁹Când m’am suit eu în munte să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi, am stat în munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; pâine n’am mâncat şi apă n’am băut.

¹⁰Domnul mi-a dat două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu; pe ele erau scrise toate cuvintele pe care Domnul vi le-a grăit în munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.

¹¹Şi a fost că, după patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, mi-a dat Domnul cele două table de piatră, tablele legământului.

¹²Şi mi-a zis Domnul: Scoală-te şi te pogoară repede de aici, că poporul tău s’a ticăloşit[3], cel pe care tu l-ai scos din ţara Egiptului; repede s’au abătut de la calea pe care le-am poruncit-o: şi-au făcut loruşi chip turnat.

¹³Şi mi-a grăit Domnul: De mai multe ori ţi-am grăit şi am zis: Am văzut poporul acesta, şi iată că-i popor tare la cerbice.

¹⁴Lasă-Mă dar acum să-i nimicesc şi numele să li-l sting de sub cer, iar pe tine te voi face neam mare şi tare şi mai numeros decât acesta…

¹⁵Eu atunci m’am întors şi m’am pogorât din munte, iar muntele ardea în foc, iar cele două table ale mărturiilor erau în amândouă mâinile mele.

¹⁶Şi văzând că voi păcătuiserăţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, că v’aţi făcut un viţel turnat şi că atât de repede v’aţi abătut de la calea pe care Domnul vă poruncise s’o urmaţi,

¹⁷am luat cele două table şi le-am aruncat din mâinile mele şi’n faţa voastră le-am sfărâmat.

¹⁸Şi pentru a doua oară m’am rugat înaintea Domnului; ca şi întâia oară, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi n’am mâncat pâine şi n’am băut apă, din pricina păcatelor voastre cu care-aţi păcătuit făcând ceea ce e rău înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi.

¹⁹Îngrozit eram de mânia şi de urgia cu care Domnul Se mâniase pe voi într’atât încât voia să vă nimicească. Iar Domnul m’a ascultat şi de data aceasta.

²⁰Chiar şi pe Aaron Se mâniase Domnul foarte tare, încât şi pe el voia să-l dea pierzării; atunci, în chiar vremea aceea, eu m’am rugat şi pentru Aaron.

²¹Iar păcatul vostru, viţelul pe care-l făcuserăţi, l-am luat, l-am ars cu foc, l-am zdrobit şi l-am pisat bine până ce s’a făcut mărunt şi arăta ca praful, iar praful l-am aruncat în pârâul ce se cobora din munte.

²²Şi la Tabera[4], şi la Masa[5], şi la Chivrot-Hataava[6] L-aţi mâniat pe Domnul, Dumnezeul vostru.

²³Când Domnul v’a trimis din Cadeş-Barnea, zicând: Suiţi-vă şi moşteniţi pământul pe care Eu vi l-am dat…, voi v’aţi împotrivit poruncii Domnului, Dumnezeului vostru, şi nu I-aţi dat crezare şi n’aţi ascultat de glasul Său.

²⁴Neascultători de Domnul aţi fost din ziua’n care El vi S’a făcut cunoscut[7].

²⁵Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi m’am rugat[8] eu înaintea Domnului, atât m’am rugat – căci Domnul Se rostise să vă nimicească –

²⁶şi m’am rugat lui Dumnezeu, zicând: Doamne, Doamne, Împărat al dumnezeilor[9], nu-l da pierzării pe poporul Tău – moştenirea Ta – pe care l-ai eliberat cu puterea Ta cea mare, pe cei ce Tu i-ai scos din ţara Egiptului cu marea Ta putere, cu mâna Ta cea tare şi cu braţul Tău cel înalt!

²⁷Adu-ţi aminte de Avraam, Isaac şi Iacob, robii Tăi, cărora Te-ai jurat pe Tine Însuţi; nu te uita la cerbicia acestui popor, la reaua lui credinţă, la păcatele lui,

²⁸ca nu cumva cei ce trăiesc în ţara din care Tu ne-ai scos să zică: Pentru că Domnul n’a fost în stare să-i ducă’n ţara pe care le-o spusese şi pentru că [astfel] i-a urât, de aceea i-a scos, ca să-i omoare’n pustie…

²⁹Ei sunt poporul Tău – moştenirea Ta – pe care i-ai scos din ţara Egiptului cu marea Ta putere, cu mâna Ta cea tare şi cu braţul Tău cel înalt.