Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ioan 10 Bible Online

Ioan 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ioan 10

¹Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar.

²Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor.

³Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară.

⁴Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul.

⁵Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor”.

⁶Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n’au înţeles ce însemnau cele ce le grăia[1].

⁷A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor.

⁸Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat.

⁹Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.

¹⁰Furul nu vine decât să fure şi să’njunghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă, şi din belşug s’o aibă[2].

¹¹Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său şi-l pune[3] pentru oi.

¹²Dar simbriaşul şi cel ce nu este păstor şi cel ce nu este stăpân al oilor vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.

¹³Iar simbriaşul fuge, fiindcă simbriaş este, şi nu de oi îi este lui aminte.

¹⁴Eu sunt Păstorul cel bun, şi Mi le cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.

¹⁵Aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine, tot aşa Îl cunosc Eu pe Tatăl. Şi viaţa Mea Mi-o pun pentru oi.

¹⁶Şi alte oi am, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc; şi glasul Mi-l vor auzi, şi va fi o turmă şi un păstor.

¹⁷De aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu viaţa Mi-o pun, pentru ca iarăşi s’o iau.

¹⁸Nimeni n’o ia de la Mine, ci Eu Însumi o pun. Putere am ca s’o pun şi putere am ca iarăşi s’o iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu”.

¹⁹Dezbinare s’a făcut iar între Iudei din pricina acestor cuvinte.

²⁰Şi mulţi dintre ei ziceau: „Are demon şi e nebun; de ce-l ascultaţi?…”.

²¹Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Poate cumva un demon să deschidă ochii orbilor?…”.

²²Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului[4]; şi era iarnă.

²³Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.

²⁴Atunci Iudeii L-au împresurat şi-I ziceau: „Până când o să scoţi sufletul din noi? Dacă tu eşti Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul!”[5]

²⁵Iisus le-a răspuns: „Eu v’am spus, dar voi nu credeţi. Lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

²⁶Dar voi nu credeţi, pentru că voi nu sunteţi din oile Mele.

²⁷Oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează.

²⁸Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele’n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.

²⁹Tatăl Meu, Cel ce Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi din mâna Tatălui Meu nimeni nu le poate răpi.

³⁰Eu şi Tatăl Meu una suntem”.

³¹Atunci Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce asupra Lui.

³²Iisus le-a răspuns: „Multe lucruri bune v’am arătat Eu vouă de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucruri aruncaţi cu pietre asupra Mea?”

³³Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru lucru bun aruncăm noi cu pietre asupra ta, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci pe tine Dumnezeu”.

³⁴Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteţi dumnezei[6]?

³⁵Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –

³⁶Celui pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi Îi ziceţi: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu.

³⁷Dacă Eu nu fac lucrurile Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine;

³⁸dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în lucrurile acestea, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl”.

³⁹Ca urmare, ei din nou căutau să-L prindă; dar El le-a scăpat din mână.

⁴⁰Şi a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, şi a rămas acolo.

⁴¹Şi mulţi au venit la El şi ziceau: „Ioan n’a făcut nici o minune, dar toate câte a spus Ioan despre Acesta au fost adevărate”.

⁴²Şi acolo mulţi au crezut într’Însul.