Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ioan 11 Bible Online

Ioan 11 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ioan 11

¹Şi era un bolnav, Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.

²Iar Maria era aceea care L-a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei[1], al cărei frate, Lazăr, era bolnav.

³Deci au trimis surorile la El, zicând: „Doamne, iată, cel pe care-l iubeşti e bolnav”.

⁴Iar Iisus, auzind, a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să Se slăvească Fiul lui Dumnezeu”.

⁵Iar Iisus îi iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr[2].

⁶Aşadar, când a auzit că e bolnav, atunci a rămas două zile în locul unde era.

⁷Numai după aceea le-a zis ucenicilor: „Să mergem iarăşi în Iudeea”.

⁸Ucenicii I-au zis: „Învăţătorule, mai acum căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Tu din nou Te duci acolo?…”.

⁹A răspuns Iisus: „Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într’o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi;

¹⁰dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este întru el”.

¹¹Pe acestea le-a zis, şi apoi le-a spus: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc”.

¹²Atunci I-au zis ucenicii: „Doamne, dacă a adormit, va scăpa”.

¹³Iisus însă vorbise despre moartea lui[3], dar ei credeau că vorbeşte despre adormirea prin somn.

¹⁴Deci Iisus le-a spus atunci limpede: „Lazăr a murit;

¹⁵şi Mă bucur pentru voi că Eu n’am fost acolo, pentru ca voi să credeţi… Dar să mergem la el”.

¹⁶Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu El!”

¹⁷Deci, când a venit Iisus, l-a găsit că de-acum avea patru zile în mormânt.

¹⁸Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.

¹⁹Şi mulţi dintre Iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le aline pentru fratele lor.

²⁰Atunci Marta, de cum a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare; iar Maria şedea în casă.

²¹Şi a zis Marta către Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi murit.

²²Dar eu ştiu încă de pe acum că orice vei cere Tu de la Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da”.

²³Iisus i-a zis: „Fratele tău va învia”.

²⁴Marta I-a zis: „Ştiu că va învia, la înviere, în ziua de apoi”.

²⁵Şi Iisus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi;

²⁶şi tot cel ce trăieşte şi crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta?”

²⁷Zis-a Lui: „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume.”

²⁸Şi zicând aceasta, s’a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă”.

²⁹Aceea, de cum a auzit, s’a sculat degrabă şi a venit la El.

³⁰Dar Iisus încă nu venise în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.

³¹Iar Iudeii care erau cu ea în casă şi o alinau, văzând-o pe Maria că s’a sculat degrabă şi a ieşit, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo.

³²Deci, Maria, când a venit unde era Iisus şi L-a văzut, I-a căzut la picioare, zicându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi murit”.

³³Atunci Iisus, când a văzut-o plângând, şi pe Iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat cu duhul şi S’a tulburat întru Sine.

³⁴Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Zisu-I-au: „Doamne, vino şi vezi”.

³⁵Iisus a lăcrimat.

³⁶Atunci au zis Iudeii: „Iată cât îl iubea!”

³⁷Iar unii din ei ziceau: „Oare el, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca şi acesta să nu moară?…”.

³⁸Deci din nou suspinând Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră, şi o piatră era aşezată pe ea.

³⁹Iisus a zis: „Ridicaţi piatra!” Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, de acum miroase, că e a patra zi…”.

⁴⁰Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”

⁴¹Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: „Părinte, mulţumescu-Ţi că M’ai ascultat[4];

⁴²Eu ştiam că Tu întotdeauna Mă asculţi, dar de dragul mulţimii care stă’mprejur am zis, ca să creadă că Tu M’ai trimis”.

⁴³Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!”

⁴⁴Şi a ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză; şi faţa lui era înfăşurată cu maramă. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”

⁴⁵Atunci mulţi din Iudeii care veniseră la Maria şi au văzut ce făcuse Iisus, au crezut în El.

⁴⁶Dar unii din ei s’au dus la farisei şi le-au spus cele ce a făcut Iisus.

⁴⁷Atunci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: „Ce facem, că omul acesta face multe minuni?;

⁴⁸dacă-l vom lăsa aşa, toţi vor crede în el şi vor veni Romanii şi ne vor lua locul şi neamul…”.

⁴⁹Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu[5], le-a zis: „Nu ştiţi nimic;

⁵⁰nici nu gândiţi că de folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară”.

⁵¹Dar pe aceasta n’a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al acelui an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru neam –

⁵²şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.

⁵³Aşadar, din ziua aceea au pus la cale să-L ucidă.

⁵⁴De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre Iudei, ci a plecat de acolo într’un ţinut aproape de pustie, într’o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi.

⁵⁵Iar Paştile Iudeilor erau aproape şi mulţi din ţinutul acela s’au suit la Ierusalim mai înainte de Paşti, ca să se curăţească.

⁵⁶Deci Îl căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: „Ce părere aveţi? Oare nu va veni la sărbătoare?…”.

⁵⁷Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci că, dacă va şti cineva unde este, să dea de ştire, ca să-L prindă.