Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ioan 19 Bible Online

Ioan 19 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ioan 19

¹Drept aceea, Pilat L-a luat atunci pe Iisus şi L-a biciuit.

²Şi ostaşii, împletind cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină purpurie[1].

³Şi veneau la El şi-I ziceau: „Bucură-te, împăratul Iudeilor!…”. Şi-I dădeau palme.

⁴Şi Pilat a ieşit din nou afară şi le-a zis: „Iată, vi-l aduc afară, ca să ştiţi că eu nu găsesc în el nici o vină”.

⁵Deci a ieşit Iisus afară purtând cununa de spini şi haina purpurie. Şi le-a zis Pilat: „Iată Omul!”

⁶Când L-au văzut atunci arhiereii şi slujitorii, au strigat, zicând: „Răstigneşte-l!, răstigneşte-l!…”. Zisu-le-a Pilat: „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, că eu nici o vină nu găsesc în el”.

⁷Iudeii i-au răspuns: „Noi lege avem, şi după legea noastră trebuie să moară, pentru că s’a făcut pe sine fiu al lui Dumnezeu”.

⁸Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s’a temut.

⁹Şi din nou a intrat în pretoriu şi i-a zis lui Iisus: „De unde eşti Tu?…”[2]. Dar Iisus nu i-a răspuns.

¹⁰Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că putere am să te eliberez şi putere am să te răstignesc?”

¹¹Iisus a răspuns: „Asupra Mea n’ai avea nici o putere dacă nu ţi-ar fi fost dat de sus. De aceea, cel care M’a dat în mâna ta, mai mare păcat are”.

¹²Din clipa aceea, Pilat căuta să-L elibereze; dar Iudeii strigau, zicând: „Dacă-l eliberezi, nu eşti prieten al cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului”[3].

¹³Atunci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus pe Iisus afară şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit-cu-pietre, iar evreieşte Gabbata.

¹⁴Şi era Vinerea Paştilor, ca la al şaselea ceas[4]; şi le-a zis Iudeilor: „Iată, împăratul vostru!”

¹⁵Atunci ei au strigat: „Ia-l!, ia-l!, răstigneşte-l!…”. Pilat le-a zis: „Pe împăratul vostru să-l răstignesc?” Arhiereii au răspuns: „Nu avem împărat decât pe cezarul…”.

¹⁶Atunci L-a dat pe mâna lor, ca să fie răstignit. Şi L-au luat pe Iisus şi L-au dus.

¹⁷Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, căruia pe evreieşte i se zice Golgota,

¹⁸unde L-au răstignit; şi împreună cu El pe alţi doi, de-o parte şi de alta, iar la mijloc pe Iisus.

¹⁹Iar Pilat a scris şi titlu[5] şi l-a pus pe cruce. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, împăratul Iudeilor.

²⁰Deci mulţi dintre Iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris în evreieşte, latineşte şi greceşte.

²¹Atunci arhiereii Iudeilor i-au zis lui Pilat: „Nu scrie: împăratul Iudeilor, ci că el a zis: Eu sunt împăratul iudeilor”.

²²Pilat a răspuns: „Ce-am scris, am scris!”

²³Iar după ce L-au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime.

²⁴Deci au zis între ei: „Să n’o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie”; ca să se plinească Scriptura care zice: Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi. Aşadar, ostaşii asta au făcut[6]

²⁵Şi lângă crucea lui Iisus stăteau mama Sa şi sora mamei Sale, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.

²⁶Atunci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a zis mamei Sale: „Femeie[7], iată, fiul tău!”

²⁷Apoi i-a zis ucenicului: „Iată, mama ta!” Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine[8].

²⁸După aceea, ştiind Iisus că de-acum toate s’au săvârşit, ca să se plinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete”.

²⁹Şi era acolo un vas plin cu oţet; atunci ei, punând în jurul unei ramuri de isop un burete plin cu oţet, I l-au dus la gură[9].

³⁰Deci, când a luat oţetul, Iisus a zis: „Săvârşitu-s’a!…”. Şi, plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul.

³¹Apoi Iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce – că era mare ziua acelei sâmbete –, l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor[10] şi să-i ridice.

³²Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi pe ale celuilalt, care erau răstigniţi împreună cu El.

³³Dar venind la Iisus, dacă au văzut că de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele,

³⁴ci unul din ostaşi cu suliţa coasta I-a împuns-o şi îndată a ieşit sânge şi apă[11].

³⁵Şi cel ce a văzut[12] a mărturisit, şi adevărată este mărturia lui; şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.

³⁶Căci s’au făcut acestea ca să se plinească Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi.

³⁷Şi iarăşi altă Scriptură zice: Vor privi la Acela pe Care L-au străpuns.

³⁸După acestea, Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus – dar într’ascuns, de frica Iudeilor –, l-a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi I-a ridicat trupul.

³⁹Şi a venit şi Nicodim – cel care venise la El mai înainte, noaptea –, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.

⁴⁰Deci ei au luat trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, aşa cum este obiceiul de îngropare la Iudei.

⁴¹Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, iar în grădină un mormânt nou, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus.

⁴²Aşadar, din pricina Vinerii Iudeilor, de aceea L-au pus pe Iisus acolo, că era mormântul aproape.