Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ioan 6 Bible Online

Ioan 6 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ioan 6

¹După acestea, Iisus S’a dus dincolo de Marea Galileii, adică a Tiberiadei.

²Şi L-a urmat mulţime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.

³Şi S’a suit Iisus în munte şi a şezut acolo cu ucenicii Săi.

⁴Iar Paştile, sărbătoarea Iudeilor, erau aproape[1].

⁵Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine la El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia?”

⁶Dar pe aceasta i-o spunea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă.

⁷Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari nu va ajunge pâinea ca să ia fiecare câte puţin…”.

⁸Şi I-a zis unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru:

⁹„Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt ele la atâţia?…”.

¹⁰Şi a zis Iisus: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze”. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci s’au aşezat bărbaţii, în număr ca la cinci mii[2].

¹¹Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor; iar ucenicii, celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au vrut aceştia.

¹²Iar după ce s’au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva”.

¹³Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri care au rămas din cele cinci pâini de orz de la cei ce mâncaseră.

¹⁴Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: „Acesta este într’adevăr Profetul care va să vină în lume!…”.

¹⁵Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege, S’a dus iarăşi în munte, numai El.

¹⁶Şi când s’a făcut seară, ucenicii Lui s’au coborât la mare.

¹⁷Şi intrând în corabie, mergeau în cealaltă parte a mării, la Capernaum. Şi iată că s’a făcut întuneric, şi Iisus încă nu venise la ei.

¹⁸Şi suflând vânt mare, marea se întărâta.

¹⁹După ce au vâslit deci ca la douăzeci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-Se de corabie; şi s’au înfricoşat.

²⁰Iar El le-a zis: „Eu sunt; nu vă temeţi!”

²¹Deci voiau să-L ia în corabie, şi îndată corabia a sosit la ţărmul la care mergeau.

²²A doua zi, mulţimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu fusese altă corabie decât una în care intraseră ucenicii Săi şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci numai ucenicii Săi plecaseră.

²³Din Tiberiada au venit şi alte corăbii aproape de locul unde ei mâncaseră pâinea după ce Domnul mulţumise.

²⁴Deci, când mulţimea a văzut că Iisus nu este acolo, nici ucenicii Săi, au intrat în corăbii şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus.

²⁵Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”

²⁶Iisus le-a răspuns, zicând: „Adevăr, adevăr vă spun: Nu pentru că aţi văzut minuni Mă căutaţi, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v’aţi săturat.

²⁷Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică pe care v’o va da Fiul Omului, căci pe El Şi-a pus pecetea Dumnezeu-Tatăl”[3].

²⁸Deci au zis către El: „Ce să facem, ca să săvârşim lucrurile lui Dumnezeu?”

²⁹Iisus le-a răspuns, zicând: „Lucrul lui Dumnezeu acesta este, să credeţi în Cel pe Care El L-a trimis”.

³⁰Deci I-au zis: „Dar ce minune faci tu, ca să vedem şi să credem în tine? Ce lucrezi?

³¹Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Pâine din cer le-a dat lor să mănânce”.

³²Deci Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Nu Moise v’a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată.

³³Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii”[4].

³⁴Deci au zis către El: „Doamne, dă-ne nouă întotdeauna pâinea aceasta…”.

³⁵Şi Iisus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine niciodată nu va înseta.

³⁶Dar Eu v’am spus că M’aţi şi văzut, şi nu credeţi.

³⁷Tot ce-Mi dă mie Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară;

³⁸pentru că M’am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.

³⁹Iar voia Celui ce M’a trimis, aceasta este: să nu-l pierd pe nici unul din cei pe care Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de apoi.

⁴⁰Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-L vede[5] pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi”.

⁴¹Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care S’a pogorât din cer”,

⁴²şi ziceau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă noi îi ştim? Cum de spune el acum: M’am pogorât din cer!?…”.

⁴³Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu murmuraţi între voi.

⁴⁴Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M’a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

⁴⁵Scris este în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi ai lui Dumnezeu. Aşadar, tot cel care a auzit şi a învăţat de la Tatăl, vine la Mine.

⁴⁶Nu că L-a văzut pe Tatăl cineva în afară de Cel ce este de la Dumnezeu; Acela L-a văzut pe Tatăl.

⁴⁷Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.

⁴⁸Eu sunt Pâinea vieţii.

⁴⁹Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, dar au murit;

⁵⁰aceasta este Pâinea care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din Ea să nu moară.

⁵¹Eu sunt Pâinea cea vie, Care S’a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu”.

⁵²Deci se certau Iudeii între ei, zicând: „Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?…”.

⁵³Şi le-a zis Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi.

⁵⁴Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

⁵⁵Căci Trupul Meu este adevărată mâncare şi Sângele Meu adevărată băutură.

⁵⁶Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.

⁵⁷Aşa cum Tatăl Cel-Viu M’a trimis pe Mine şi Eu viez prin Tatăl, tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine.

⁵⁸Aceasta este Pâinea Care S’a pogorât din cer; nu ca a părinţilor voştri care au mâncat mană şi au murit: cel ce va mânca Pâinea aceasta, viu va fi în veac”.

⁵⁹Pe acestea le-a spus în sinagogă pe când învăţa în Capernaum.

⁶⁰Deci mulţi din ucenicii Săi, auzind, au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?…”.

⁶¹Iar Iisus, ştiind întru Sine că ucenicii Lui murmură în astă privinţă, le-a zis: „Vă este aceasta piatră de poticnire?

⁶²Dar dacă-L veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte?

⁶³Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt şi viaţă sunt.

⁶⁴Dar sunt unii dintre voi care nu cred”. Că Iisus ştia de la început cine erau aceia care nu cred şi cine este cel care-L va vinde.

⁶⁵Şi zicea: „De aceea v’am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl”.

⁶⁶De atunci, mulţi dintre ucenicii Săi au dat înapoi şi nu mai umblau cu El.

⁶⁷Deci a zis Iisus celor doisprezece: „Nu cumva şi voi vreţi să vă duceţi?…”.

⁶⁸Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice;

⁶⁹şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui-Viu”.

⁷⁰Le-a răspuns Iisus: „Oare nu Eu v’am ales pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol!…”.

⁷¹Iar El zicea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul, căci acesta avea să-L vândă, el, care era unul dintre cei doisprezece.