Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ioan 7 Bible Online

Ioan 7 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ioan 7

¹Şi, după aceasta, Iisus umbla prin Galileea; că nu voia să umble prin Iudeea, deoarece Iudeii căutau să-L omoare.

²Dar sărbătoarea Iudeilor era aproape, aceea a Corturilor[1].

³Atunci fraţii Săi[2] I-au zis: „Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care le faci;

⁴că nimeni nu poate face ceva într’ascuns, ci caută a se face cunoscut; dacă faci acestea, arată-te lumii…”.

⁵Pentru că nici fraţii Săi nu credeau într’Însul.

⁶Deci le-a zis Iisus: „Vremea Mea încă nu a sosit; dar vremea voastră întotdeauna-i gata.

⁷Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele.

⁸Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu Mă duc la praznicul acesta, căci vremea Mea încă nu s’a’mplinit”.

⁹Acestea spunându-le, a rămas în Galileea.

¹⁰Dar după ce fraţii Săi s’au dus la sărbătoare, atunci s’a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam într’ascuns[3].

¹¹În timpul sărbătorii, Iudeii Îl căutau şi ziceau: „Unde este acela?…”.

¹²Şi multă şuşotire era pe seama Lui prin mulţime. Unii ziceau: „E bun!”; iar alţii ziceau: „Nu e, ci amăgeşte mulţimea!…”.

¹³Totuşi, nimeni nu vorbea despre El pe faţă, de frica Iudeilor.

¹⁴Iar la jumătatea sărbătorii, Iisus S’a suit în templu şi învăţa.

¹⁵Şi Iudeii se mirau, zicând: „Cum ştie acesta carte fără să fi învăţat?”

¹⁶Atunci Iisus le-a răspuns, zicând: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M’a trimis.

¹⁷De voieşte cineva să-I facă voia, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă ea este de la Dumnezeu sau dacă Eu de la Mine Însumi grăiesc.

¹⁸Cel care grăieşte de la sine îşi caută propria lui slavă; dar Cel Care caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi nedreptate într’Însul nu se află.

¹⁹Oare nu Moise v’a dat legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine legea. De ce căutaţi să Mă ucideţi?…”.

²⁰Şi mulţimea a răspuns: „Ai demon. Cine caută să te ucidă?…”.

²¹Iisus le-a răspuns, zicând: „Un lucru am făcut[4] şi toţi vă miraţi.

²²De aceea v’a dat vouă Moise tăierea’mprejur – nu că e de la Moise, ci de la părinţi – şi-i faceţi omului tăierea’mprejur sâmbăta.

²³Dacă sâmbăta primeşte omul tăierea’mprejur, ca să nu se strice legea lui Moise, pe Mine vă mâniaţi pentru că sâmbăta am făcut sănătos un om întreg?[5]

²⁴Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecată dreaptă judecaţi!”

²⁵Deci ziceau unii dintre Ierusalimiteni: „Oare nu Acesta este Cel pe Care ei caută să-L ucidă?

²⁶Şi iată că vorbeşte pe faţă, iar ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta este Hristos?;

²⁷numai că pe el îl ştim de unde este; dar Hristosul, când va veni, nimeni nu ştie de unde e”.

²⁸Atunci a strigat Iisus în templu, învăţând şi zicând: „Voi, voi Mă ştiţi pe Mine!… şi ştiţi de unde sunt?… Ei bine, Eu nu de la Mine am venit, dar adevărat este Cel ce M’a trimis, pe Care voi nu-L ştiţi;

²⁹Eu, Eu Îl ştiu, căci de la El sunt, şi El M’a trimis!”

³⁰Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâna pe El, pentru că ceasul Său încă nu venise.

³¹Din mulţime mulţi au crezut într’Însul şi ziceau: „Oare Hristosul, când va veni, face-va El minuni mai multe decât a făcut Acesta?”

³²Au auzit fariseii că mulţimea şuşotea acestea despre El; şi arhiereii şi fariseii au trimis slujitori ca să-L prindă.

³³Dar Iisus le-a zis: „Pentru puţin timp mai sunt cu voi şi Mă duc la Cel ce M’a trimis.

³⁴Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi veni”.

³⁵Deci ziceau Iudeii între ei: „Unde are să se ducă acesta ca să nu-l găsim? Nu cumva are să meargă la cei împrăştiaţi printre Elini[6] şi să-i înveţe pe Elini?

³⁶Ce înseamnă acest cuvânt pe care l-a spus: Mă veţi căuta şi nu mă veţi găsi; şi: Unde sunt eu, voi nu puteţi veni?…”.

³⁷Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus sta între ei şi a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea!

³⁸Cel ce crede în Mine – precum a zis Scriptura – râuri de apă vie vor curge din inima lui”[7].

³⁹Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într’Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise.

⁴⁰Deci mulţi din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: „Într’adevăr, Acesta este Profetul!”

⁴¹Iar alţii ziceau: „Acesta este Hristosul!” Iar alţii ziceau: „Oare din Galileea va să vină Hristos?;

⁴²n’a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din oraşul Betleem[8], unde a fost David?…”.

⁴³Şi dezbinare s’a făcut în mulţime din pricina Lui.

⁴⁴Iar unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâinile pe El.

⁴⁵Deci slujitorii au venit la arhierei şi la farisei; şi aceia le-au zis: „De ce nu l-aţi adus?”

⁴⁶Slujitorii au răspuns: „Niciodată n’a vorbit un om aşa cum vorbeşte omul acesta”.

⁴⁷Şi le-au răspuns fariseii: „Nu cumva şi voi aţi fost amăgiţi?;

⁴⁸e cineva dintre căpetenii care să fi crezut în el? sau dintre farisei?…

⁴⁹Dar această mulţime care nu cunoaşte legea, blestemată este!…”.

⁵⁰A zis către ei Nicodim, unul dintre ei, cel ce mai’nainte venise noaptea la El:

⁵¹„Oare legea noastră îl osândeşte pe om fără ca mai întâi să-l asculte şi să cunoască ce a făcut?”

⁵²Ei au răspuns, zicând: „Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu se ridică profet…”.

⁵³Şi s’a dus fiecare la casa lui.