Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ioan 8 Bible Online

Ioan 8 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ioan 8

¹Iar Iisus s’a dus la Muntele Măslinilor.

²Dar dimineaţa a venit iarăşi în templu; şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa.

³Şi cărturarii şi fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc,

⁴I-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost prinsă săvârşind adulter.

⁵Iar Moise prin lege ne-a poruncit ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Aşadar, tu ce zici?…”.

⁶Iar pe aceasta o spuneau ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.

⁷Dar cum ei stăruiau întrebându-L, El S’a ridicat şi le-a zis: „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei”.

⁸Şi iarăşi plecându-Se în jos, scria pe pământ.

⁹Iar ei, auzind şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cei din urmă; şi a rămas Iisus singur, şi femeia stând în mijloc.

¹⁰Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nici unul nu te-a osândit?”

¹¹Iar ea a zis: „Nici unul, Doamne”. Şi Iisus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi de acum să nu mai păcătuieşti!”

¹²După aceea Iisus le-a grăit din nou, zicând: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii”.

¹³Atunci I-au zis fariseii: „Tu despre tine însuţi mărturiseşti; mărturia ta nu este adevărată…”.

¹⁴Iisus le-a răspuns, zicând: „Chiar dacă Eu despre Mine Însumi mărturisesc, mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc; dar voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc.

¹⁵Voi judecaţi după trup[1]; Eu nu judec[2] pe nimeni.

¹⁶Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl Cel ce M’a trimis.

¹⁷Scris este şi’n legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată.

¹⁸Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi, şi despre Mine mărturiseşte Tatăl Cel ce M’a trimis”.

¹⁹Îi ziceau deci: „Unde este tatăl tău?” Răspuns-a Iisus: „Nici pe Mine nu Mă ştiţi, nici pe Tatăl Meu; dacă M’aţi şti pe Mine, L-aţi şti şi pe Tatăl Meu”.

²⁰Cuvintele acestea le-a grăit Iisus lângă cutia milelor, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, căci ceasul Său încă nu venise.

²¹Şi iarăşi le-a zis: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”.

²²Deci ziceau Iudeii: „Nu cumva se va omorî, de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni?…”.

²³Şi El zicea: „Voi sunteţi dintru cele de jos; Eu sunt dintru cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.

²⁴Pentru aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu veţi crede că Eu sunt[3], în păcatele voastre veţi muri”.

²⁵Deci îi ziceau: „Cine eşti tu?” Şi Iisus le-a zis: „Ceea ce v’am spus de la’nceput.

²⁶Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M’a trimis pe Mine, adevărat este; şi ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume”.

²⁷Şi ei n’au înţeles că le vorbea de Tatăl.

²⁸Deci le-a zis Iisus: „Când Îl veţi fi înălţat[4] pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nimic nu fac de la Mine Însumi, ci precum Tatăl M’a învăţat, aşa vorbesc.

²⁹Şi Cel ce M’a trimis este cu Mine; nu M’a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute”.

³⁰Grăind El acestea, mulţi au crezut într’Însul.

³¹Deci zicea Iisus către Iudeii care crezuseră în El: „Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenici ai Mei.

³²Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”.

³³Ei însă I-au răspuns: „Noi suntem urmaşi ai lui Avraam şi nimănui niciodată n’am fost robi. Cum de zici Tu: Veţi fi liberi?”

³⁴Iisus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob.

³⁵Iar robul nu rămâne’n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci[5].

³⁶Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veţi fi.

³⁷Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă ucideţi, pentru că’ntru voi cuvântul Meu nu-şi află loc.

³⁸Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ce-aţi auzit de la tatăl vostru”.

³⁹Ei au răspuns, zicându-I: „Tatăl nostru este Avraam”. Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam le-aţi face.

⁴⁰Dar voi căutaţi acum să Mă ucideţi, pe Mine, Omul care v’am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. Avraam n’a făcut aceasta.

⁴¹Voi faceţi faptele tatălui vostru”. Zis-au Lui: „Noi nu ne-am născut din desfrânare[6]. Un tată avem: pe Dumnezeu”.

⁴²Zisu-le-a Iisus: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M’a trimis.

⁴³De ce nu-Mi pricepeţi vorbirea[7]?: Pentru că nu-Mi puteţi asculta cuvântul.

⁴⁴Voi sunteţi din tatăl vostru Diavolul, şi poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de la’nceput a fost ucigător de oameni şi nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăieşte minciuna, dintr’ale lui grăieşte, fiindcă el mincinos este, şi tatăl minciunii.

⁴⁵Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi.

⁴⁶Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu Mă credeţi?

⁴⁷Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu”.

⁴⁸Au răspuns Iudeii, zicându-I: „Nu zicem noi bine că tu eşti samarinean şi ai demon?”

⁴⁹A răspuns Iisus: „Eu nu am demon, ci Eu Îl cinstesc pe Tatăl Meu şi voi Mă necinstiţi pe Mine.

⁵⁰Dar Eu nu caut slava Mea; este Cine s’o caute şi să judece.

⁵¹Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea”.

⁵²Iudeii I-au zis: „Acum ştim că ai demon. Avraam a murit, tot aşa şi profeţii; şi tu zici: De va păzi cineva cuvântul meu, în veac nu va gusta moartea.

⁵³Nu cumva eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi profeţii. Drept cine te iei tu?”

⁵⁴Iisus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu e Cel ce Mă slăveşte, despre Care voi ziceţi că e Dumnezeul vostru.

⁵⁵Şi voi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dac’aş zice că nu-L ştiu, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Dar Eu Îl ştiu şi-I păzesc cuvântul.

⁵⁶Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s’a bucurat”.

⁵⁷Deci au zis Iudeii către El: „Încă nu ai cincizeci de ani, şi L-ai văzut pe Avraam?…”.

⁵⁸Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt!”[8]

⁵⁹Atunci ei au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S’a ferit şi, trecând prin mijlocul lor, a ieşit din templu şi S’a dus.