Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 10 Bible Online

Faptele Apostolilor 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 10

¹Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş din cohorta ce se chema Italica,

²cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui, şi care făcea multe milostenii poporului şi’ntotdeauna I se ruga lui Dumnezeu[1].

³Şi cam pe la ceasul al nouălea din zi a văzut în vedenie, lămurit, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el şi zicându-i: „Corneliu!”

⁴Iar Corneliu, cătând spre el şi înfricoşându-se, a zis: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s’au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu[2].

⁵Şi acum, trimite oameni la Ioppe şi cheamă să vină un anume Simon care se numeşte Petru.

⁶El găzduieşte la un oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îţi va spune ce trebuie să faci”.

⁷Şi când îngerul care a vorbit cu el a plecat, Corneliu i-a chemat pe doi din slujitorii săi de casă şi pe un ostaş cucernic din cei ce-i erau mai apropiaţi.

⁸Şi după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Ioppe.

⁹Iar a doua zi, în timp ce ei mergeau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s’a suit în odaia de sus[3], cam pe la ceasul al şaselea[4], să se roage.

¹⁰Şi a fost că i s’a făcut foame şi voia să mănânce; dar pe când ei îi pregăteau, el a căzut în extaz.

¹¹Şi a văzut cerul deschis şi un lucru ca o faţă mare de masă coborându-se legată de patru colţuri şi lăsându-se pe pământ.

¹²În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare şi târâtoarele pământului şi păsările cerului.

¹³Şi glas a fost către el: „Scoală-te, Petre, înjunghie şi mănâncă!”

¹⁴Iar Petru a zis: „Nicidecum, Doamne, că niciodată n’am mâncat ceva spurcat sau necurat[5]”.

¹⁵Şi din nou a fost glas către el, a doua oară: „Pe cele ce le-a curăţit Dumnezeu, tu să nu le numeşti spurcate!”

¹⁶Şi aceasta s’a făcut de trei ori, şi îndată lucrul acela s’a ridicat la cer.

¹⁷În timp ce Petru nu se dumerea întru Sine ce ar putea să fie vedenia pe care o văzuse, iată că bărbaţii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, stând la poartă

¹⁸şi strigând, au întrebat dacă Simon cel numit Petru găzduieşte acolo.

¹⁹Şi’n timp ce Petru era gândindu-se la vedenie, Duhul i-a zis: „Iată, te caută trei bărbaţi;

²⁰scoală-te aşadar, coboară şi mergi împreună cu ei fără să te îndoieşti de nimic, fiindcă Eu i-am trimis”.

²¹Şi Petru, coborându-se la bărbaţii trimişi la el de Corneliu, le-a zis: „Iată, eu sunt acela pe care-l căutaţi. Care este pricina pentru care-aţi venit?”

²²Iar ei au zis: „Corneliu sutaşul, om drept şi temător de Dumnezeu şi mărturisit[6] de tot neamul Iudeilor, înştiinţat a fost de înger sfânt să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine”.

²³Atunci el i-a chemat înlăuntru şi i-a ospătat. Iar a doua zi, sculându-se, a plecat cu ei; iar câţiva din fraţii cei din Ioppe l-au însoţit.

²⁴Şi’n ziua următoare au intrat în Cezareea. Iar Corneliu îi aştepta; şi-şi chemase acasă la el rudeniile şi pe prietenii cei mai apropiaţi.

²⁵Şi când a fost să intre Petru, Corneliu l-a întâmpinat şi i s’a închinat căzându-i la picioare.

²⁶Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: „Ridică-te!, şi eu sunt om”.

²⁷Şi, vorbind cu el, a intrat şi a găsit pe mulţi adunaţi.

²⁸Şi a zis către ei: „Voi ştiţi că unui bărbat iudeu nu-i este îngăduit să se alipească ori să se apropie de cel de alt neam; dar mie Dumnezeu mi-a arătat ca pe nici un om să nu-l numesc spurcat sau necurat.

²⁹De aceea, chemat fiind să vin, am venit fără’mpotrivire. Deci vă întreb: Pentru care pricină aţi trimis după mine?”

³⁰Corneliu a zis: „Acum patru zile eram postind până la ceasul acesta, şi’n casa mea îmi făceam rugăciunea de ceasul al nouălea; şi iată, un bărbat în haină strălucitoare a stat în faţa mea

³¹şi a zis: Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu.

³²Aşadar, trimite la Ioppe şi cheamă-l pe Simon cel ce se numeşte Petru; el e găzduit în casa lui Simon, tăbăcarul, lângă mare.

³³Deci, îndată eu am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că ai venit. Şi acum, noi toţi suntem de faţă înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele poruncite ţie de Domnul”.

³⁴Iar Petru, deschizându-şi gura, a zis: „Cu adevărat cunosc că Domnul nu este părtinitor,

³⁵ci, în orice neam, celui ce se teme de El şi face dreptate, bineplăcut îi este

³⁶cuvântul pe care El l-a trimis fiilor lui Israel, binevestind pacea prin Iisus Hristos. – Acesta este Domn al tuturor –.

³⁷Voi ştiţi cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan,

³⁸adică despre Iisus din Nazaret, cum L-a uns pe El Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere; despre El, Care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El.

³⁹Şi noi suntem martori a tot ceea ce El a făcut, şi în ţara Iudeilor, şi în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât spânzurându-L pe lemn.

⁴⁰Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate,

⁴¹nu la tot poporul, ci nouă, martorilor mai dinainte rânduiţi de Dumnezeu, cei ce am mâncat şi am băut cu El după ce a înviat din morţi.

⁴²Şi El ne-a poruncit să propovăduim poporului şi să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii şi al celor morţi.

⁴³Despre aceasta mărturisesc toţi profeţii, că tot cel ce crede întru El, prin numele Lui va primi iertarea păcatelor”.

⁴⁴În timp ce Petru încă grăia cuvintele acestea, Duhul cel Sfânt S’a pogorât[7] peste toţi cei ce ascultau cuvântul.

⁴⁵Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi că darul Duhului Sfânt s’a revărsat şi peste păgâni.

⁴⁶Că-i auzeau vorbind în limbi[8] şi slăvindu-L pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru:

⁴⁷„Oare poate cineva opri apa să-i boteze pe aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”

⁴⁸Şi a poruncit ca ei să fie botezaţi întru numele Domnului Iisus Hristos. Atunci l-au rugat să rămână la ei câteva zile.