Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 11 Bible Online

Faptele Apostolilor 11 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 11

¹Apostolii şi fraţii care erau prin Iudeea au auzit că şi păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.

²Iar când Petru s’a suit la Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se’ndoiau asupră-i

³şi ziceau: „Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei…”.

⁴Dar Petru a’nceput şi cu de-a rândul le-a povestit, zicând:

⁵„Eu eram în cetatea Ioppe şi mă rugam; şi am văzut în extaz o vedenie: un lucru ca o faţă mare de masă coborându-se legată la patru colţuri; şi lăsându-se în jos din cer, a venit la mine.

⁶Cătând eu la ea cu luare-aminte, am văzut dobitoacele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului.

⁷Şi-am auzit un glas care-mi zicea: Scoală-te, Petre, înjunghie şi mănâncă!

⁸Dar eu am zis: Nicidecum, Doamne, că nimic spurcat sau necurat nu mi-a intrat vreodată în gură.

⁹Şi glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Pe cele ce le-a curăţit Dumnezeu, tu să nu le numeşti spurcate!

¹⁰Şi aceasta s’a făcut de trei ori, şi apoi totul a fost luat din nou la cer.

¹¹Şi iată că’ndată trei bărbaţi trimişi la mine din Cezareea s’au oprit la casa în care eram noi.

¹²Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei fără să mă’ndoiesc de nimic. Şi au mers cu mine şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa bărbatului.

¹³Şi el mi-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui şi zicând: Trimite la Ioppe şi cheamă-l pe Simon cel numit şi Petru,

¹⁴care-ţi va grăi cuvinte prin care te vei mântui, tu şi toată casa ta.

¹⁵Şi când am început eu să grăiesc, Duhul Sfânt S’a pogorât peste ei, ca şi peste noi la început.

¹⁶Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, că zicea: Ioan a botezat cu apă; dar voi veţi fi botezaţi întru Duhul Sfânt.

¹⁷Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, lor, care au crezut în Iisus Hristos, cine eram eu să-L opresc pe Dumnezeu?”

¹⁸Auzind acestea, ei s’au liniştit şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Aşadar, şi păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăinţa spre Viaţă”.

¹⁹Acuma, cei ce se împrăştiaseră în urma necazului întâmplat pe timpul lui Ştefan au trecut până’n Fenicia şi’n Cipru şi’n Antiohia, nimănui grăind cuvântul decât Iudeilor.

²⁰Dar erau unii dintre ei, bărbaţi ciprioţi şi cireneni care, venind în Antiohia, grăiau şi către Elini[1], binevestindu-L pe Domnul Iisus.

²¹Şi mâna Domnului era cu ei şi mare era numărul celor ce au crezut şi s’au întors la Domnul.

²²Şi vorba despre ei s’a auzit în urechile Bisericii din Ierusalim şi l-au trimis pe Barnaba până la Antiohia.

²³Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s’a bucurat şi-i îndemna pe toţi să rămână în Domnul cu inima statornică.

²⁴Că era bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi mulţime multă I s’a adăugat Domnului.

²⁵Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să-l caute pe Saul.

²⁶Şi găsindu-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, împreună îndrumând în Biserică[2] şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia s’au numit ucenicii, pentru întâia oară, creştini.

²⁷În zilele acelea s’au coborât profeţi[3] de la Ierusalim în Antiohia.

²⁸Şi sculându-se unul dintre ei, cu numele Agab, a arătat prin Duhul că’n toată lumea va fi foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu.

²⁹Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care locuiau în Iudeea;

³⁰ceea ce au şi făcut, trimiţându-le preoţilor[4] prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.