Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 13 Bible Online

Faptele Apostolilor 13 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 13

¹Şi erau în Biserica din Antiohia profeţi şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cireneul, Manain, cel care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul.

²Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Osebiţi-Mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat”.

³Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei[1] şi i-au lăsat să plece.

⁴Astfel că ei, trimişi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru[2].

⁵Şi ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Şi-l aveau şi pe Ioan[3] ca slujitor.

⁶Şi străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, profet mincinos, al cărui nume era Bariisus,

⁷care era împreună cu proconsulul Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta, chemându-i la sine pe Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu.

⁸Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, căutând să-l întoarcă pe proconsul de la credinţă.

⁹Dar Saul – care se numeşte şi Pavel[4] –, plin fiind de Duh Sfânt, s’a uitat ţintă la el

¹⁰şi a zis: „O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al diavolului, vrăjmaş a toată dreptatea, n’ai să încetezi a strâmba căile Domnului cele drepte?

¹¹Şi acum, iată mâna Domnului este asupră-ţi şi vei fi orb şi soarele nu-l vei mai vedea până la o vreme!” Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric; şi dibuind împrejur, căuta pe cineva să-l ducă de mână.

¹²Atunci proconsulul, văzând ce se făcuse, a crezut, foarte mirat de învăţătura Domnului.

¹³Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s’a întors la Ierusalim.

¹⁴Iar ei, trecând de Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei[5]; şi intrând în sinagogă într’o zi de sâmbătă, s’au aşezat.

¹⁵Şi după citirea legii şi a profeţilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi!

¹⁶Şi ridicându-se Pavel şi făcându-le semn cu mâna, a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi, cei temători de Dumnezeu[6], ascultaţi:

¹⁷Dumnezeul acestui popor al lui Israel i-a ales pe părinţii noştri, şi pe popor l-a înălţat când era străin pe pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a scos de acolo.

¹⁸Şi vreme ca de patruzeci de ani i-a hrănit[7] în pustie.

¹⁹Şi nimicind şapte neamuri în ţara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moştenire.

²⁰Şi după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel profetul.

²¹Şi după aceea au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin, timp de patruzeci de ani.

²²Şi înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, despre care a zis, mărturisind: Aflatu-l-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele.

²³Din urmaşii acestuia i-a adus Dumnezeu lui Israel un Mântuitor, potrivit făgăduinţei, pe Iisus.

²⁴Încă înaintea venirii Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot poporul lui Israel.

²⁵Iar pe când Ioan îşi împlinea călătoria[8], zicea: Eu nu sunt ce credeţi voi că sunt. Dar iată, vine după mine Cel căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor!

²⁶Bărbaţi fraţi, fii din neamul lui Avraam şi cei dintre voi temători de Dumnezeu, către voi a fost trimis cuvântul acestei mântuiri[9].

²⁷Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim şi mai-marii lor, necunoscându-L şi osândindu-L, au plinit glasurile profeţilor ce se citesc în fiecare sâmbătă.

²⁸Şi fără să fi găsit în El nici o vină vrednică de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare.

²⁹Iar când au săvârşit toate cele scrise despre El, L-au coborât de pe cruce şi L-au pus în mormânt.

³⁰Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.

³¹Timp de mai multe zile El li S’a arătat celor care împreună cu El s’au suit din Galileea la Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui către popor.

³²Şi noi vă binevestim făgăduinţa făcută părinţilor,

³³că pe aceasta Dumnezeu ne-a plinit-o nouă, copiii lor, înviindu-L pe Iisus; aşa cum este scris şi în psalmul al doilea: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut.

³⁴Şi că L-a înviat din morţi şi că El nu Se va mai întoarce la stricăciune, a spus-o astfel: Vă voi da vouă pe cele sfinte şi vrednice de crezare ale lui David[10].

³⁵De aceea, şi în alt loc zice: Pe Sfântul Tău nu-L vei lăsa să vadă stricăciune.

³⁶Pentru că David, după ce în vremea sa i-a slujit voii lui Dumnezeu, a adormit şi li s’a adăugat părinţilor săi şi a văzut stricăciune;

³⁷dar Acela pe Care Dumnezeu L-a înviat n’a văzut stricăciune.

³⁸Cunoscut deci să vă fie vouă, bărbaţi fraţi, că prin Acesta vi se vesteşte vouă iertarea păcatelor

³⁹şi că’ntru El oricine crede este îndreptăţit de către toate câte n’aţi putut voi să fiţi îndreptăţiţi în legea lui Moise[11].

⁴⁰Deci luaţi aminte să nu vină peste voi ceea ce s’a zis în profeţi:

⁴¹Vedeţi, voi, cei ce dispreţuiţi, şi minunaţi-vă şi pieriţi, că Eu în zilele voastre lucrez un lucru pe care nu-l veţi crede dacă vi-l va spune cineva”.

⁴²Şi ieşind ei din sinagoga Iudeilor, păgânii îi rugau ca aceste cuvinte să li se grăiască lor în sâmbăta viitoare.

⁴³După ce s’a terminat adunarea, mulţi dintre Iudei şi dintre prozeliţii cucernici au mers după Pavel şi după Barnaba, care le vorbeau şi-i îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.

⁴⁴Iar în sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s’a adunat să audă cuvântul lui Dumnezeu.

⁴⁵Dar Iudeii, văzând mulţimile, s’au umplut de invidie şi vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, încontrându-se şi defăimând.

⁴⁶Iar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăznire: „Vouă trebuia să vi se grăiască mai întâi cuvântul lui Dumnezeu, dar de vreme ce îl lepădaţi şi vă judecaţi pe voi înşivă nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne îndreptăm către păgâni.

⁴⁷Fiindcă aşa ne-a poruncit nouă Domnul: Te-am pus spre lumină neamurilor[12], ca să fii Tu spre mântuire până la marginea pământului”.

⁴⁸Iar neamurile, auzind, se bucurau şi slăveau cuvântul lui Dumnezeu; şi câţi erau rânduiţi spre viaţă veşnică[13] au crezut;

⁴⁹iar cuvântul Domnului se răspândea prin tot ţinutul.

⁵⁰Dar Iudeii au întărâtat pe femeile cucernice şi de cinste şi pe fruntaşii cetăţii şi au ridicat prigoană împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba şi i-au scos din hotarele lor.

⁵¹Iar ei, scuturându-şi asupra lor praful de pe picioare, au venit la Iconiu;

⁵²şi ucenicii se umpleau de bucurie şi de Duh Sfânt.