Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 14 Bible Online

Faptele Apostolilor 14 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 14

¹Şi a fost că în Iconiu ei au intrat împreună în sinagoga Iudeilor şi în aşa fel au vorbit, încât o mare mulţime din Iudei şi din Elini au crezut.

²Dar Iudeii care n’au crezut au răsculat sufletele păgânilor şi le-au înrăit împotriva fraţilor.

³Aşadar, ei au stat acolo multă vreme, cu îndrăznire grăind întru Domnul, Cel ce pentru cuvântul harului Său dădea mărturie făcând semne şi minuni prin mâinile lor.

⁴Şi mulţimea din cetate s’a dezbinat; şi unii ţineau cu Iudeii, iar alţii ţineau cu apostolii.

⁵Iar când păgânii şi Iudeii, împreună cu mai-marii lor, s’au pornit să-i ocărască şi să-i ucidă cu pietre,

⁶ei şi-au dat seama şi au fugit în cetăţile Licaoniei, la Listra şi Derbe şi’n ţinutul dimprejur;

⁷şi binevesteau acolo.

⁸Şi în Listra era şezând jos un om neputincios de picioare, fiind olog din pântecele maicii sale şi care nu umblase niciodată.

⁹El îl asculta pe Pavel când vorbea. Iar acesta, cătând spre el şi văzând că are credinţă să fie vindecat,

¹⁰a zis cu glas puternic: „Ridică-te drept pe picioarele tale!” Şi el a sărit şi a umblat.

¹¹Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, şi-au ridicat glasul în limba licaonă[1], zicând: „Zeii, luând chip de oameni, s’au coborât la noi…”.

¹²Şi pe Barnaba îl numeau Zeus; iar pe Pavel, Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului[2].

¹³Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era în faţa cetăţii, a adus la porţi tauri şi cununi şi împreună cu mulţimile voia să le aducă jertfă.

¹⁴Şi auzind apostolii Barnaba şi Pavel, şi-au rupt veşmintele şi au sărit în mulţime, strigând

¹⁵şi zicând: „Bărbaţilor, de ce faceţi asta?… Şi noi suntem oameni tot atât de pătimitori ca şi voi[3], care însă vă binevestim vouă ca de la deşertăciunile acestea să vă întoarceţi către Dumnezeul Cel-Viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într’însele

¹⁶şi Care’n veacurile trecute a lăsat ca toate neamurile să meargă’n căile lor,

¹⁷deşi El pe Sine nu S’a lăsat nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplându-vă inimile de hrană şi de bucurie”.

¹⁸Şi acestea zicând, de-abia au potolit mulţimile să nu le aducă jertfă.

¹⁹Dar de la Antiohia şi de la Iconiu au venit Iudei care, înduplecând mulţimile, l-au lovit pe Pavel cu pietre; şi l-au târât afară din cetate, crezând că a murit.

²⁰Dar înconjurându-l ucenicii, el s’a sculat şi a intrat în cetate. Şi a doua zi s’a dus cu Barnaba la Derbe.

²¹Şi binevestind ei în cetatea aceea şi făcând ucenici mulţi, s’au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia,

²²întărind sufletele ucenicilor şi îndemnându-i să stăruie în credinţă, că „prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu”.

²³Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare Biserică[4], rugându-se cu postiri, i-au încredinţat Domnului în Care crezuseră.

²⁴Şi străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia.

²⁵Şi după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia.

²⁶Şi de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră ei încredinţaţi harului lui Dumnezeu spre lucrarea pe care-au împlinit-o.

²⁷Şi venind şi adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei şi că El le-a deschis păgânilor uşa credinţei.

²⁸Şi nu puţină vreme au rămas acolo cu ucenicii.