Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 15 Bible Online

Faptele Apostolilor 15 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 15

¹Şi unii, coborându-se din Iudeea, învăţau pe fraţi că: „Dacă nu vă tăiaţi împrejur, după predania lui Moise, nu vă puteţi mântui”.

²Şi după ce nu puţină împotrivire şi gâlceavă au făcut ei asupra lui Pavel şi Barnaba, au rânduit ca Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei să se suie la apostolii şi la preoţii din Ierusalim pentru această întrebare.

³Aşadar, trimişi fiind ei de Biserică, au trecut prin Fenicia şi prin Samaria, istorisind despre revenirea păgânilor; şi mare bucurie le făceau tuturor fraţilor.

⁴Şi sosind ei la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică şi de apostoli şi de preoţi şi au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei.

⁵Dar unii din eresul fariseilor care deveniseră credincioşi s’au ridicat zicând că pe aceia trebuie să-i taie’mprejur şi să le poruncească a păzi Legea lui Moise.

⁶Drept aceea, apostolii şi preoţii s’au adunat să cerceteze această pricină[1].

⁷Şi multă cercetare făcându-se, s’a ridicat Petru şi le-a zis: „Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că din primele zile Dumnezeu m’a ales între voi, ca prin gura mea să audă neamurile cuvântul Evangheliei şi să creadă.

⁸Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a dat mărturie dându-le pe Duhul Sfânt aşa ca şi nouă;

⁹şi curăţindu-le inimile prin credinţă, între ei şi noi n’a făcut nici o deosebire.

¹⁰Aşadar, de ce-L ispitiţi voi acum pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri şi nici noi n’am fost în stare să-l purtăm?

¹¹Credem însă că prin harul Domnului nostru Iisus Hristos ne vom mântui în acelaşi chip ca şi ei”.

¹²Şi a tăcut toată mulţimea şi-i asculta pe Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.

¹³Şi după ce au tăcut ei, a răspuns Iacob, zicând: „Bărbaţi fraţi, ascultaţi-mă!:

¹⁴Simeon[2] a istorisit cum Dumnezeu încă de la’nceput S’a îngrijit să ia dintre neamuri un popor pentru numele Său.

¹⁵Şi cu aceasta se potrivesc cuvintele profeţilor, precum este scris:

¹⁶După acestea Mă voi întoarce şi din nou voi clădi cortul cel căzut al lui David, şi pe cele dărâmate ale lui din nou le voi clădi şi pe el îl voi îndrepta,

¹⁷ca să-L caute pe Domnul ceilalţi oameni şi toate neamurile asupra cărora s’a chemat numele Meu, zice Domnul Cel ce a făcut acestea.

¹⁸Din veac Îi sunt cunoscute lui Dumnezeu toate lucrurile Lui.

¹⁹De aceea eu socotesc să nu-i tulburăm pe cei ce dintre păgâni se întorc la Dumnezeu,

²⁰ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor[3] şi de desfrâu şi de sugrumate[4] şi de sânge.

²¹Căci Moise îşi are din timpuri vechi propovăduitorii săi în toate cetăţile şi este citit în sinagogi în fiecare sâmbătă”.

²²Atunci apostolii şi preoţii, cu toată Biserica, au hotărât să aleagă bărbaţi dintre ei şi să-i trimită în Antiohia cu Pavel şi cu Barnaba: pe Iuda, cel numit Barsaba şi pe Sila, bărbaţi cu vază între fraţi,

²³prin mâinile lor scriind acestea: „Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor care sunt dintre neamuri în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!

²⁴Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, au venit şi v’au tulburat cu vorbele lor şi v’au răvăşit sufletele, zicând că voi trebuie să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi legea,

²⁵noi într’un singur gând am hotărât să trimitem la voi bărbaţi aleşi, împreună cu iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,

²⁶oameni care şi-au pus viaţa pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.

²⁷Drept aceea, i-am trimis pe Iuda şi pe Sila, care prin cuvânt vă vor vesti şi ei aceleaşi lucruri.

²⁸Aceasta, pentru că Duhul Sfânt şi noi am hotărât asupră-vă să nu vi se pună nici o altă povară pe deasupra celor ce sunt de neapărată trebuinţă:

²⁹Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de sugrumate şi de desfrâu; de vă veţi păzi de ele, bine veţi face. Fiţi sănătoşi!”

³⁰Fiind ei aşadar cu calea deschisă, au coborât la Antiohia; şi adunând mulţimea, au dat scrisoarea.

³¹Şi citind-o aceia, s’au bucurat de mângâiere[5].

³²Iar Iuda şi Sila, fiind şi ei profeţi, prin multe cuvântări i-au mângâiat pe fraţi şi i-au întărit.

³³Şi rămânând ei acolo câtăva vreme, cu pace le-au dat fraţii cale deschisă către cei ce i-au trimis.

³⁴Dar Sila s’a hotărât să rămână cu ei; şi Iuda a plecat singur la Ierusalim.

³⁵Iar Pavel şi Barnaba stăteau în Antiohia, împreună cu mulţi alţii, învăţând şi binevestind cuvântul Domnului.

³⁶Şi, după câteva zile, Pavel a zis către Barnaba: „Hai să ne întoarcem şi să cercetăm cum se află fraţii noştri în toate cetăţile în care noi am vestit cuvântul Domnului!”

³⁷Iar Barnaba voia să-l ia cu ei şi pe Ioan cel numit Marcu,

³⁸dar Pavel cerea să nu-l ia cu ei, fiindcă acela încă din Pamfilia se despărţise de dânşii şi nu venise alături de ei la lucru.

³⁹Deci s’a iscat neînţelegere între ei, aşa încât s’au despărţit unul de altul; şi Barnaba, luându-l pe Marcu, a plecat cu corabia la Cipru;

⁴⁰iar Pavel şi l-a ales pe Sila şi a plecat, încredinţat fiind de către fraţi harului Domnului.

⁴¹Şi străbătea Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.