Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 16 Bible Online

Faptele Apostolilor 16 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 16

¹Şi a sosit la Derbe şi la Listra. Şi iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioase, dar al cărui tată era elin,

²care avea bune mărturii de la fraţii din Listra şi din Iconiu.

³Pavel a voit ca acesta să vină cu el; şi luându-l, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor care erau în acele locuri; că toţi ştiau că tatăl lui era elin[1].

⁴Şi când treceau ei prin cetăţi, le învăţau să păzească hotărârile rânduite de apostolii şi de preoţii din Ierusalim.

⁵Aşadar, Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau cu numărul în fiecare zi.

⁶Şi ei au străbătut Frigia şi ţinutul Galatiei, fiind opriţi de Duhul Sfânt să grăiască în Asia[2] cuvântul.

⁷Când însă au venit în Misia, încercau să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lăsat.

⁸Şi trecând prin Misia, au coborât la Troa[3].

⁹Şi lui Pavel i s’a arătat noaptea o vedenie. Un bărbat macedonean stătea înainte-i şi-l ruga, zicând: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”

¹⁰Şi de cum a văzut el această vedenie, noi[4] am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înţelegând că Dumnezeu ne cheamă să le binevestim.

¹¹Pornind noi deci de la Troa, am mers de-a dreptul la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli[5],

¹²şi de acolo la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părţi a Macedoniei, şi colonie[6]. Iar în această cetate am rămas câteva zile.

¹³Şi în ziua sâmbetei am ieşit în afara porţii, lângă râu, unde am presupus că se fac rugăciuni[7]; şi, şezând, le grăiam femeilor care se adunaseră.

¹⁴Şi o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, cinstitoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima să ia aminte la cele grăite de Pavel.

¹⁵Iar după ce s’a botezat, şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: „Dacă voi m’aţi socotit că-I sunt credincioasă Domnului, intraţi în casa mea şi rămâneţi”. Şi ne-a silit.

¹⁶Şi a fost că’n timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică tânără care avea duh pitonicesc[8] şi care le aducea stăpânilor ei mult câştig prin ghicit.

¹⁷Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii…”.

¹⁸Şi pe aceasta a făcut-o timp de multe zile. Iar Pavel, supărându-se, s’a întors şi i-a zis duhului: „În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea!” Şi chiar în ceasul acela a ieşit.

¹⁹Şi stăpânii ei, văzând că li s’a dus nădejdea câştigului, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea dregătorilor.

²⁰Şi ducându-i la judecători, au zis: „Aceşti oameni, care sunt iudei, ne tulbură cetatea

²¹şi vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este îngăduit să le primim şi nici să le facem”[9].

²²Şi împotriva lor s’a ridicat şi mulţimea. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi.

²³Şi după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncindu-i temnicerului să-i păzească cu grijă.

²⁴Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a vârât în temniţa cea mai dinlăuntru şi le-a strâns picioarele’n butuci.

²⁵Dar spre miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi-I cântau laude lui Dumnezeu; iar cei înlănţuiţi îi ascultau.

²⁶Şi deodată s’a făcut cutremur mare, încât temeliile temniţei s’au zguduit şi îndată toate uşile s’au deschis şi legăturile tuturor s’au dezlegat.

²⁷Şi când s’a deşteptat temnicerul şi a văzut uşile temniţei deschise, şi-a scos sabia şi voia să se omoare, crezând că cei legaţi au fugit.

²⁸Dar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: „Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici!”

²⁹Iar acela a cerut lumină şi s’a repezit înlăuntru şi, tremurând, a căzut în faţa lui Pavel şi a lui Sila;

³⁰şi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac eu ca să mă mântuiesc?”

³¹Iar ei au zis: „Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui, tu şi casa ta”.

³²Şi i-au grăit cuvântul Domnului, şi tuturor celor din casa lui.

³³Şi luându-i într’acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi s’a botezat îndată, el şi toţi ai lui.

³⁴Apoi i-a dus în casă şi a pus masa şi s’a veselit cu toată casa, pentru aceea că au crezut în Dumnezeu.

³⁵Şi dacă s’a făcut ziuă, judecătorii i-au trimis pe lictori[10], zicând: „Dă drumul oamenilor acelora!”

³⁶Iar temnicerul i-a spus lui Pavel aceste cuvinte, cum că judecătorii au trimis să fie lăsaţi liberi; „acum deci ieşiţi şi mergeţi în pace”.

³⁷Dar Pavel a zis către ei: „După ce că fără judecată ne-au bătut în piaţă, pe noi, care suntem cetăţeni romani[11], şi ne-au aruncat în temniţă, acum ne scot afară pe ascuns? Ei bine, nu!, ci să vină ei înşişi să ne scoată!”

³⁸Şi lictorii le-au spus judecătorilor aceste cuvinte. Şi auzind că sunt cetăţeni romani, judecătorii s’au temut.

³⁹Şi venind acolo, i-au liniştit; şi scoţându-i afară, îi rugau să plece din cetate.

⁴⁰Iar ei, după ce-au ieşit din temniţă, s’au dus la casa Lidiei; şi dacă i-au văzut pe fraţi, i-au liniştit şi au plecat.