Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 17 Bible Online

Faptele Apostolilor 17 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 17

¹Şi după ce au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, au venit la Tesalonic[1], unde era o sinagogă a Iudeilor.

²Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi,

³tâlcuindu-le şi arătând că: „Hristos trebuia să pătimească şi să învie din morţi”, şi că: „Acesta, Iisus pe Care vi-L vestesc eu, El este Hristosul”.

⁴Şi unii dintre ei au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila, şi mare mulţime de Elini evlavioşi[2] şi nu puţine dintre femeile de frunte.

⁵Dar Iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei câţiva oameni răi din cei de rând, au adunat gloată şi tulburau cetatea; şi ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară înaintea poporului.

⁶Dar, negăsindu-i, au târât pe Iason şi pe câţiva fraţi la mai-marii cetăţii, strigând că aceia care au întors toată lumea pe dos au venit şi aici

⁷şi Iason i-a primit la el; şi ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului, spunând că este un alt împărat, Iisus…

⁸Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii cetăţii care au auzit acestea.

⁹Şi numai după ce au luat chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul[3].

¹⁰Iar fraţii de’ndată i-au trimis noaptea la Bereea pe Pavel şi pe Sila; care, ajungând acolo, au intrat în sinagoga Iudeilor.

¹¹Dar aceştia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată osârdia, zilnic cercetând Scripturile, dacă ele sunt aşa.

¹²Şi au crezut mulţi dintre ei şi dintre femeile de cinste ale Elinilor şi nu puţini dintre bărbaţi.

¹³Dar când Iudeii din Tesalonic au aflat de cuvântul lui Dumnezeu că a fost vestit de Pavel şi în Bereea, au venit şi acolo, întărâtând şi tulburând mulţimile.

¹⁴Şi atunci l-au trimis fraţii de’ndată pe Pavel să plece spre mare; iar Sila şi Timotei au rămas acolo.

¹⁵Iar cei ce-l însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena; şi luând ei poruncă pentru Sila şi Timotei ca aceştia să vină la el cât mai curând, au plecat.

¹⁶Iar în Atena, în timp ce Pavel îi aştepta, duhul i s’a aprins de mânie văzând că cetatea e plină de idoli.

¹⁷Ca urmare, se lua la’ntrebări cu Iudeii şi cu cei credincioşi în sinagogă, şi zilnic în piaţă cu cei ce se întâmplau să fie de faţă[4].

¹⁸Iar unii dintre filosofii epicurei şi stoici[5] se luau la vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Oare ce vrea să ne spună acest semănător de cuvinte?…”. Iar alţii: „Se pare că e vestitor de zeităţi străine…” – pentru că el Îl binevestea pe Iisus şi Învierea[6].

¹⁹Şi l-au luat cu ei şi l-au dus în Areopag[7], zicând: „Putem să cunoaştem ce este această nouă învăţătură grăită de tine?;

²⁰că lucruri străine-i aduci tu auzului nostru. Vrem să ştim aşadar ce-ar fi să fie acestea…”.

²¹Fiindcă toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul decât spunând sau auzind ce e mai nou.

²²Şi Pavel, stând ridicat în mijlocul Areopagului, a zis: „Bărbaţi atenieni, văd că’ntru toate sunteţi foarte evlavioşi;

²³căci străbătând cetatea voastră şi privind la locurile voastre de’nchinare, am dat şi de un altar pe care era scris: «Dumnezeului Necunoscut»[8]. Ei bine, Cel pe Care voi Îl cinstiţi fără să-L cunoaşteţi, pe Acela vi-L vestesc eu vouă.

²⁴Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea şi toate cele ce sunt într’însa, fiind El Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini,

²⁵nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, de vreme ce El le dă tuturor viaţă şi suflare şi totul,

²⁶şi dintr’un sânge[9] a făcut tot neamul oamenilor, ca să locuiască pe toată faţa pământului, aşezându-le vremile cele de mai’nainte rânduite şi hotarele locuirii lor[10],

²⁷pentru ca să-L caute pe Dumnezeu, doar L-or pipăi[11] şi L-or găsi, deşi El nu e departe de fiecare din noi.

²⁸– Că noi în El vieţuim şi ne mişcăm şi suntem, aşa cum au spus unii dintre poeţii voştri: «Că neam al Lui suntem şi noi»[12].

²⁹Aşadar, fiind noi neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, cioplite de meşteşugul şi plăsmuirea omului[13] –.

³⁰Dar Dumnezeu, trecând cu vederea vremile neştiinţei, la vesteşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască,

³¹pentru că a hotărât o zi când întru dreptate va să judece lumea prin Bărbatul pe Care El L-a rânduit, tuturor dându-le încredere prin aceea că L-a înviat din morţi[14]”…

³²Şi auzind ei despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii au zis: „Despre asta te-om asculta şi altă dată…[15]”.

³³Aşa că Pavel a plecat din mijlocul lor.

³⁴Dar unii bărbaţi i s’au alăturat şi au crezut, între care şi Dionisie Areopagitul[16] şi o femeie cu numele Damaris şi alţii împreună cu ei.