Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 19 Bible Online

Faptele Apostolilor 19 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 19

¹Şi’n timp ce Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părţile de sus, a venit la Efes[1]. Şi găsind câţiva ucenici,

²a zis către ei: „Primit-aţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Iar ei i-au zis: „Dar noi nici măcar n’am auzit că este Duh Sfânt…”[2].

³Şi el a zis: „Atunci, în ce v’aţi botezat?” Ei au zis: „În botezul lui Ioan”.

⁴Iar Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunându-i poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos”.

⁵Şi dacă ei au auzit, s’au botezat în numele Domnului Iisus.

⁶Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi profetizau[3].

⁷Şi erau de toţi ca la doisprezece bărbaţi.

⁸Şi el, intrând în sinagogă, a vorbit cu’ndrăznire timp de trei luni, luându-se cu ei la’ntrebări şi încredinţându-i despre împărăţia lui Dumnezeu.

⁹Dar fiindcă unii erau împietriţi şi nu se înduplecau, bârfind Calea Domnului înaintea mulţimii, Pavel s’a despărţit de ei şi i-a luat deoparte pe ucenici şi vorbea zilnic în şcoala lui Tiranus[4].

¹⁰Şi aceasta a ţinut vreme de doi ani, aşa încât toţi cei ce locuiau în Asia, şi Iudei şi Elini, au auzit cuvântul Domnului.

¹¹Şi Dumnezeu făcea prin mâinile lui Pavel minuni puţin obişnuite,

¹²până acolo încât basmale sau şorţuri de pe trupul său erau aduse peste cei bolnavi şi bolile se îndepărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau dintr’înşii.

¹³Şi unii dintre Iudeii care umblau din loc în loc scoţând demoni[5] au început ca peste cei ce aveau duhuri rele să cheme numele Domnului Iisus, zicând: „Vă jur pe Iisus pe care-L propovăduieşte Pavel!…”[6].

¹⁴Iar cei ce făceau aceasta erau cei şapte fii ai lui Sceva, arhiereu iudeu.

¹⁵Şi răspunzând duhul cel rău, le-a zis: „Pe Iisus îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?…”.

¹⁶Şi sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău, i-a biruit şi într’atâta i-a copleşit, încât ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

¹⁷Şi acest lucru s’a făcut cunoscut tuturor Iudeilor şi Elinilor care locuiau în Efes; şi frică a căzut peste ei toţi şi se mărea numele Domnului Iisus.

¹⁸Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau să se mărturisească şi să-şi spună faptele.

¹⁹Iar mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorie şi-au adus cărţile şi le ardeau în faţa tuturor. Şi le-au socotit preţul şi au găsit cincizeci de mii de arginţi[7].

²⁰Astfel creştea cu putere cuvântul Domnului şi se întărea.

²¹Şi după ce s’au săvârşit acestea, Pavel şi-a pus în gând să treacă prin Macedonia şi prin Ahaia şi să se ducă la Ierusalim, zicând că: „După ce voi fi acolo, trebuie să văd şi Roma”.

²²Şi trimiţând în Macedonia pe doi din cei ce-l slujeau, pe Timotei şi pe Erast, el a rămas o vreme în Asia.

²³Şi în vremea aceea nu mică tulburare s’a făcut cu privire la Calea Domnului.

²⁴Că un argintar cu numele Dimitrie, care făcea în argint temple mici ale Dianei[8] şi nu puţin de lucru le aducea meşterilor săi,

²⁵i-a adunat pe ei şi pe cei ce lucrau unele ca acestea şi le-a zis: „Bărbaţilor, voi ştiţi că din această lucrare ne este câştigul.

²⁶Şi voi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a’nduplecat şi a’ntors multă mulţime, zicând că cei făcuţi de mâini nu sunt dumnezei.

²⁷Astfel că nu numai meseria noastră este în primejdie să ajungă fără trecere, dar şi templul marii zeiţe Diana să fie socotit o nimica-toată şi nimicită să-i fie şi ei măreţia, a celei pe care toată Asia şi toată lumea o cinsteşte…”.

²⁸Şi auzind ei şi umplându-se de mânie, strigau, zicând: „Mare este Diana Efesenilor!”

²⁹Şi toată cetatea s’a umplut de tulburare şi au pornit într’un cuget la teatru, târându-i cu ei şi pe macedonenii Gaiu şi Aristarh, însoţitorii lui Pavel.

³⁰Iar Pavel voia să intre în mijlocul poporului, dar ucenicii nu l-au lăsat;

³¹de asemenea, şi unii dintre dregătorii Asiei, care îi erau prieteni, au trimis la el şi-l rugau să nu se ducă la teatru.

³²Deci unii strigau una, alţii strigau alta, că adunarea era învălmăşită şi cei mai mulţi nu ştiau pentru ce s’au adunat acolo.

³³Iar unii din mulţime l-au scos la iveală pe Alexandru, pe care Iudeii îl împinseseră înainte. Iar Alexandru făcea semn cu mâna şi voia să se apere înaintea poporului;

³⁴dar ei, de’ndată ce au cunoscut că e iudeu, toţi într’un glas au strigat aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!…”.

³⁵Iar secretarul[9], potolind mulţimea, a zis: „Bărbaţi efeseni! Cine oare’ntre oameni este acela care să nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului Dianei celei mari şi a statuii ei celei căzute din cer?

³⁶Aşadar, fiind acestea mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic nesăbuit.

³⁷Că aţi adus pe bărbaţii aceştia, care nu sunt nici furi de cele sfinte şi nici n’o defaimă pe zeiţa voastră.

³⁸Deci dacă Dimitrie şi meşterii cei împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, zile de judecată se ţin, sunt şi proconsuli; pârască-se unii pe alţii!;

³⁹iar dacă urmăriţi altceva, se va dezlega în adunarea cea legiuită,

⁴⁰că’n primejdie suntem, ca pentru ziua de astăzi să fim învinuiţi de răscoală, nefiind nici o pricină prin care noi vom putea să dăm o lămurire despre vălmăşagul acesta”.

⁴¹Şi pe acestea zicându-le, a eliberat adunarea.