Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 20 Bible Online

Faptele Apostolilor 20 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 20

¹Iar după ce a încetat zarva, Pavel şi-a chemat ucenicii şi le-a dat sfaturi; şi după ce şi-a luat rămas-bun, a ieşit să meargă în Macedonia.

²Şi străbătând acele părţi şi dându-le sfaturi cu’ndelungate cuvinte, a sosit în Grecia.

³Şi a stat acolo trei luni. Dar când era să plece în Siria[1], Iudeii au uneltit împotriva lui, şi atunci el s’a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

⁴Şi au mers împreună cu el, până în Asia, Sopatru, fiul lui Pirus din Bereea[2], Aristarh şi Secundus din Tesalonic şi Gaiu din Derbe şi Timotei; iar din Asia, Tihic şi Trofim.

⁵Aceştia au plecat înainte şi ne-au aşteptat în Troa.

⁶Iar noi, după zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi şi în cinci zile am sosit la ei, în Troa, unde am rămas şapte zile.

⁷Iar în ziua cea dintâi a săptămânii, când noi ne-am adunat să frângem pâinea[3], Pavel, care avea să plece a doua zi, a stat cu ei de vorbă şi şi-a prelungit cuvântul până la miezul nopţii.

⁸Iar în odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe făclii aprinse.

⁹Dar un tânăr cu numele Eutihie şedea la fereastră şi a fost prins de somn în timp ce Pavel vorbea îndelung; şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea; şi l-au ridicat mort.

¹⁰Dar Pavel s’a coborât şi s’a aplecat peste el şi l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul său este în el”.

¹¹Şi dacă s’a suit şi a frânt pâinea şi a mâncat, a vorbit cu ei mult, până’n zori; şi aşa a plecat.

¹²Iar pe tânăr l-au adus viu, şi nu puţin s’au mângâiat.

¹³Dar noi, venind înainte la corabie, am plutit spre Assos, ca să-l luăm de acolo pe Pavel; că el voind să meargă pe jos[4], rânduise astfel.

¹⁴Şi dacă ne-a întâlnit la Assos, l-am urcat cu noi şi am venit la Mitilene.

¹⁵Şi de acolo, mergând cu corabia, am sosit a doua zi în faţa insulei Hios. Iar în ziua următoare am ajuns în Samos; şi după ce am rămas la Troghilion, a doua zi am venit la Milet.

¹⁶Căci Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; pentru că el se grăbea ca de ziua Cincizecimii, de i-ar fi cu putinţă, să fie la Ierusalim.

¹⁷Şi trimiţând din Milet la Efes, i-a adunat la el pe preoţii Bisericii.

¹⁸Şi dacă au venit la el, le-a zis: „Voi ştiţi cum m’am purtat eu cu voi în toată vremea, din ziua cea dintâi când am venit în Asia,

¹⁹slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrimi şi încercări care mi s’au întâmplat prin uneltirile Iudeilor,

²⁰şi cum nu m’am ferit ca pe toate cele folositoare să vi le vestesc şi să vă învăţ înaintea poporului şi prin case,

²¹mărturisindu-le şi Iudeilor şi Elinilor pocăinţa spre Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos.

²²Iar acum iată că, legat fiind cu Duhul[5], merg la Ierusalim fără să ştiu cele ce mi se vor întâmpla acolo,

²³în afară doar că Duhul Sfânt îmi mărturiseşte prin cetăţi spunându-mi că lanţuri şi necazuri mă aşteaptă.

²⁴Dar nimic nu iau în seamă şi preţ nu pun pe viaţa mea, fără numai să-mi împlinesc călătoria şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Iisus, aceea de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu.

²⁵Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, cei printre care am trecut propovăduind împărăţia lui Dumnezeu, nu-mi veţi mai vedea faţa.

²⁶Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor[6].

²⁷Că nu m’am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu.

²⁸Drept aceea, luaţi aminte la voi înşivă şi la toată turma în care Duhul Sfânt v’a pus pe voi episcopi[7], ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o cu însuşi sângele Său[8].

²⁹Eu ştiu bine că după plecarea mea vor intra între voi lupi înverşunaţi care nu vor cruţa turma.

³⁰Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind lucruri sucite, ca să-i tragă după ei pe ucenici.

³¹De aceea, privegheaţi amintindu-vă că timp de trei ani, noaptea şi ziua n’am încetat să vă sfătuiesc, cu lacrimi, pe fiecare din voi.

³²Şi acum, vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel care poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi.

³³Argint sau aur sau haină n’am poftit de la nimeni;

³⁴voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.

³⁵Pe toate vi le-am arătat, cum că astfel ostenindu-vă trebuie să-i ajutaţi pe cei slabi[9] şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua”.

³⁶Şi după ce a spus acestea, şi-a plecat genunchii şi s’a rugat împreună cu ei toţi.

³⁷Şi mare plângere a fost peste toţi; şi căzând pe grumajii lui Pavel, îl sărutau,

³⁸îndureraţi mai ales de cuvântul pe care-l spusese, că n’au să-i mai vadă faţa. Şi l-au petrecut la corabie.