Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 21 Bible Online

Faptele Apostolilor 21 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 21

¹Şi a fost că după ce ne-am despărţit de ei, am plecat pe apă şi, mergând de-a dreptul, am venit la Cos şi, a doua zi, la Rodos, iar de acolo, la Patara.

²Şi găsind o corabie care mergea în Fenicia, ne-am urcat în ea şi am plecat.

³Şi după ce am zărit Ciprul şi l-am lăsat la stânga, am plutit spre Siria şi ne-am coborât la Tir, căci acolo avea corabia să-şi descarce povara.

⁴Şi găsindu-i pe ucenici, am rămas acolo şapte zile. Aceştia-i spuneau lui Pavel, prin Duhul, să nu se suie la Ierusalim.

⁵Şi a fost că după ce am împlinit zilele, am ieşit şi mergeam; şi ei toţi, cu femei şi copii, ne-au petrecut până afară din cetate; şi plecându-ne genunchii pe ţărm, ne-am rugat

⁶şi ne-am luat rămas-bun unii de la alţii; şi noi ne-am urcat în corabie, iar ei s’au întors la ale lor.

⁷Iar noi, dacă am sfârşit călătoria pe apă, de la Tir am venit la Ptolemaida; şi i-am îmbrăţişat pe fraţi şi am rămas la ei o zi.

⁸Iar a doua zi am plecat şi am venit la Cezareea. Şi intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei şapte[1], am rămas la el.

⁹Şi acesta avea patru fiice fecioare care profetizau[2].

¹⁰Şi dac’am rămas noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un profet cu numele Agab;

¹¹şi, venind la noi, a luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Aceasta zice Duhul Sfânt: Aşa îl vor lega Iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia este acest brâu şi-l vor da în mâinile păgânilor”.

¹²Şi când am auzit acestea, şi noi şi localnicii îl rugam să nu se suie la Ierusalim.

¹³Atunci a răspuns Pavel: „Ce faceţi? Plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima? Că eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci şi să mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus!”

¹⁴Şi dacă el nu s’a înduplecat, noi ne-am potolit, zicând: „Facă-se voia Domnului!”

¹⁵Iar după zilele acestea ne-am pregătit şi ne suiam la Ierusalim.

¹⁶Şi împreună cu noi au venit şi dintre ucenicii din Cezareea; şi ei ne-au dus să găzduim la un oarecare Mnason din Cipru, vechi ucenic.

¹⁷Şi sosind noi la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.

¹⁸Iar a doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacob; şi au venit acolo toţi preoţii.

¹⁹Şi după ce i-a îmbrăţişat, le-a povestit cu de-amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între păgâni prin slujirea lui.

²⁰Iar ei, auzind, slăveau pe Dumnezeu şi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de Iudei au crezut; şi toţi sunt plini de râvnă pentru lege;

²¹şi ei au auzit despre tine că pe toţi Iudeii care trăiesc printre păgâni îi înveţi să se lepede de Moise, spunându-le să nu-şi taie împrejur copiii, nici să umble după datini.

²²Deci, ce e de făcut? Fără’ndoială că mulţimea trebuie să se adune, fiindcă vor auzi că ai venit.

²³Aşadar, fă ce-ţi spunem noi: Noi avem patru bărbaţi care au asupra lor o făgăduinţă[3];

²⁴ia-i pe aceştia, curăţeşte-te împreună cu ei şi plăteşte-le tu cheltuielile, pentru ca ei să-şi radă capul[4]; şi toţi vor cunoaşte că din cele ce-au auzit despre tine nimic nu este, ci că tu însuţi umbli după lege şi o păzeşti.

²⁵Cât despre păgânii care au crezut, noi le-am scris rostindu-ne ca ei să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor şi de sânge şi de animal sugrumat şi de desfrâu”.

²⁶Atunci Pavel, luându-i cu el pe bărbaţii aceia, s’a curăţit împreună cu ei şi a doua zi a intrat în templu să aducă la cunoştinţă împlinirea zilelor curăţirii, când anume să fie adusă ofranda pentru fiecare din ei[5].

²⁷Şi când era să se împlinească cele şapte zile, Iudeii din Asia, văzându-l în templu, au întărâtat toată mulţimea şi au pus mâna pe el

²⁸strigând: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Acesta este omul care pe toţi de pretutindeni îi învaţă împotriva poporului şi a legii şi a locului acestuia; ba încă şi Elini a adus în templu şi a spurcat acest loc sfânt”.

²⁹– Că ei îl văzuseră mai înainte’n cetate pe Trofim Efeseanul împreună cu el şi credeau că Pavel l-a adus în templu –.

³⁰Şi s’a mişcat toată cetatea şi s’a făcut adunare de popor; şi punând mâna pe Pavel, l-au tras afară din templu şi îndată au închis porţile.

³¹Dar când căutau ei să-l omoare, a ajuns veste la tribunul cohortei[6] cum că tot Ierusalimul s’a tulburat.

³²Acela, luând îndată oşteni şi sutaşi, a alergat la ei; iar ei, văzând pe tribun şi pe ostaşi, au încetat să-l mai bată pe Pavel.

³³Atunci tribunul s’a apropiat, a pus mâna pe el şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri; şi a’ntrebat cine este el şi ce-a făcut.

³⁴Iar în mulţime unii strigau una, alţii alta; şi neputând el să cunoască adevărul din pricina zarvei, a poruncit să fie dus în tabără.

³⁵Iar când a ajuns la trepte, a trebuit să fie purtat pe sus de ostaşi, din pricina întărâtării mulţimii,

³⁶că mulţime de popor mergea după el, strigând: „Omoară-l!…”.

³⁷Şi când acela a vrut să-l ducă’n tabără, Pavel i-a zis tribunului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Iar el a zis: „Ştii greceşte…!?

³⁸nu eşti tu oare egipteanul care mai zilele trecute, s’a răsculat şi i-a scos în pustiu pe cei patru mii de ucigaşi?…”[7].

³⁹Şi a zis Pavel: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unui oraş care nu este neînsemnat. Te rog, dă-mi voie să-i vorbesc poporului”.

⁴⁰Şi dându-i-se voie, Pavel a stat în picioare pe trepte şi i-a făcut poporului semn cu mâna. Şi s’a făcut o mare tăcere; şi el a vorbit în limba evreiască[8], zicând: