Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 22 Bible Online

Faptele Apostolilor 22 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 22

¹„Bărbaţi, fraţi şi părinţi, ascultaţi acum apărarea mea faţă de voi!”

²Şi auzind ei că le vorbea în limba evreiască, au făcut mai multă linişte; şi el le-a zis:

³„Eu sunt bărbat iudeu născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut aici, în cetatea aceasta, unde la picioarele lui Gamaliel am învăţat în chip amănunţit legea părintească. Fiind eu plin de râvnă pentru Dumnezeu, aşa cum şi voi toţi sunteţi astăzi,

⁴de moarte-am prigonit această Cale[1], legând şi predând la’nchisoare atât bărbaţi, cât şi femei,

⁵aşa cum însuşi arhiereul îmi dă mărturie, precum şi tot sfatul bătrânilor; de la care primind eu şi scrisori către fraţi, mergeam la Damasc pentru ca şi pe cei ce erau acolo să-i aduc legaţi la Ierusalim spre a fi pedepsiţi.

⁶Şi a fost că’n timp ce mergeam eu şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată din cer o lumină mare a strălucit împrejurul meu[2].

⁷Şi am căzut la pământ şi am auzit un glas zicându-mi: «Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?»

⁸Iar eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» Zis-a către mine: «Eu sunt Iisus Nazarineanul, Cel pe Care tu Îl prigoneşti».

⁹Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina şi s’au înfricoşat, dar glasul Celui ce-mi vorbea nu l-au auzit.

¹⁰Şi am zis: «Ce să fac, Doamne?» Iar Domnul mi-a zis: «Ridică-te şi mergi în Damasc şi acolo ţi se va spune despre toate cele ce ţi s’au rânduit să faci».

¹¹Şi pentru că din pricina strălucirii acelei lumini nu mai vedeam, am venit în Damasc fiind dus de mână de către cei ce erau împreună cu mine.

¹²Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios după lege, mărturisit de toţi Iudeii care erau în Damasc,

¹³a venit la mine şi, stându-mi alături, mi-a zis: Frate Saule, recapătă-ţi vederea! Şi eu în chiar ceasul acela l-am putut vedea.

¹⁴Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri pe tine de mai’nainte te-a ales, pentru ca voia Lui s’o cunoşti şi pe Cel-Drept să-L vezi şi din gura Sa să auzi;

¹⁵că’n faţa tuturor oamenilor Îi vei fi Lui martor despre cele ce ai văzut şi ai auzit.

¹⁶Şi acum, ce mai zăboveşti? Ridică-te şi botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Său.

¹⁷Şi când m’am întors la Ierusalim şi mă rugam în templu, mi s’a întâmplat să fiu în extaz

¹⁸şi să-L văd zicându-mi: «Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalim, pentru că ei nu vor primi mărturia ta despre Mine!»

¹⁹Şi eu am zis: «Doamne, ei ştiu bine că eu prin sinagogi îi duceam la’nchisoare şi-i băteam pe cei ce credeau în Tine;

²⁰şi când se vărsa sângele lui Ştefan, ucenicul Tău, eram şi eu de faţă şi încuviinţam uciderea lui şi păzeam hainele celor ce-l ucideau…»

²¹Şi El mi-a zis: «Du-te, că Eu te voi trimite departe, la neamuri…»”.

²²Dar ei pân’la acest cuvânt l-au ascultat; şi şi-au ridicat glasul, zicând: „Ia-l de pe pământ pe unul ca acesta!, că nu e vrednic să trăiască…”.

²³Şi’n timp ce ei strigau aruncându-şi hainele şi azvârlind praf în aer,

²⁴tribunul a poruncit să-l ducă în tabără, spunând să-l ia la cercetare cu biciul, ca să cunoască pentru care pricină strigau aşa împotriva lui.

²⁵Iar când l-au întins în curele, Pavel a zis către sutaşul care sta în faţă: „Oare vă este îngăduit să biciuiţi un om roman[3] şi nejudecat?”

²⁶Şi auzind sutaşul, s’a dus la tribun să-i aducă la cunoştinţă şi i-a zis: „Ce-ai de gând să faci?, că omul acesta e roman…”.

²⁷Şi tribunul a venit la el şi i-a zis: „Spune-mi, eşti roman?” Iar el a zis: „Da”.

²⁸Şi a răspuns tribunul: „Eu cu multă cheltuială am dobândit această cetăţenie…”. Dar Pavel a zis: „Iar eu o am prin naştere!”[4]

²⁹Ca urmare, cei ce erau gata să-l ia la cercetare s’au îndepărtat îndată de el, iar tribunul s’a temut dac’a aflat că el e roman şi că a fost legat.

³⁰Şi a doua zi, vrând el să cunoască adevărul, pentru ce anume era pârât de Iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune arhiereii şi tot sinedriul; şi aducându-l pe Pavel, l-a pus în faţa lor.