Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 4 Bible Online

Faptele Apostolilor 4 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 4

¹Pe când vorbea către popor, au venit asupra lor preoţii, căpetenia templului şi saducheii[1],

²tulburaţi că ei învaţă poporul şi vestesc întru Iisus învierea din morţi.

³Şi punând mâna pe ei, i-au pus sub pază până a doua zi, căci acum era seară.

⁴Iar mulţi din cei ce auziseră cuvântul au crezut, şi numărul bărbaţilor a ajuns ca la cinci mii[2].

⁵Şi a fost că a doua zi s’au adunat căpeteniile lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim,

⁶şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc,

⁷şi punându-i la mijloc, i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi aceasta?”

⁸Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Căpetenii ale poporului şi bătrâni ai lui Israel,

⁹dacă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin Cine a fost el vindecat,

¹⁰fie-vă cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că întru numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru El[3] stă acesta sănătos înaintea voastră!

¹¹El este piatra cea neluată în seamă de către voi, ziditorii, care a ajuns în capul unghiului;

¹²şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci sub cer nu este dat între oameni nici un alt nume întru care noi trebuie să ne mântuim”.

¹³Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau; şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus.

¹⁴Pe de altă parte, văzându-l pe omul cel tămăduit stând cu ei, nimic n’aveau de zis împotrivă.

¹⁵Dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei,

¹⁶zicând: „Ce vom face noi cu oamenii aceştia? Cum că prin ei s’a făcut o minune învederată, vădit le este tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, şi noi nu putem tăgădui.

¹⁷Dar ca nu cumva să se răspândească mai mult în popor, să-i ameninţăm, pentru ca nici unui om să nu-i mai vorbească ei în numele acesta”.

¹⁸Şi chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască şi nici să mai înveţe în numele lui Iisus.

¹⁹Iar Petru şi Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecaţi dacă înaintea lui Dumnezeu este drept să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu;

²⁰că noi nu putem să nu vorbim despre cele ce-am văzut şi-am auzit”.

²¹Iar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip să-i pedepsească, din pricina poporului; că toţi Îl slăveau pe Dumnezeu pentru ceea ce se făcuse.

²²Căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult de patruzeci de ani.

²³Fiind eliberaţi, au venit la ai lor şi le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii şi bătrânii.

²⁴Iar ei, auzind, într’un cuget au ridicat glasul către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Dumnezeule, Tu, Cel ce ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt într’însele,

²⁵Cel ce prin gura părintelui nostru David, slujitorul tău, ai zis prin Duhul Sfânt: De ce oare s’au întărâtat neamurile şi de ce’n deşert au cugetat popoarele?

²⁶S’au strâns laolaltă regii pământului, mai marii între ei s’au sfătuit împotriva Domnului şi a Hristosului[4] Său.

²⁷Că’ntr’adevăr asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe Carele Tu L-ai uns, în cetatea aceasta s’au adunat laolaltă şi Irod, şi Pilat cu păgânii şi cu popoarele lui Israel,

²⁸ca să le facă pe toate câte mâna Ta şi planul Tău mai dinainte le-au rânduit să fie.

²⁹Şi acum, Doamne, caută spre ameninţările lor şi dă-le robilor Tăi ca’ntru toată’ndrăznirea cuvântul să Ţi-l grăiască;

³⁰întinde-Ţi mâna spre vindecare, şi semne şi minuni săvârşeşte prin numele Sfântului Tău Fiu, Iisus!”

³¹Şi pe când se rugau astfel, s’a cutremurat locul în care erau adunaţi şi s’au umplut toţi de Duhul Sfânt şi cu’ndrăznire grăiau cuvântul lui Dumnezeu.

³²Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una; şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte.

³³Şi cu mare putere dădeau apostolii mărturie despre învierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toţi.

³⁴Şi nimeni între ei nu era lipsit, pentru că toţi câţi aveau ţarini sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute

³⁵şi-l puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

³⁶Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba – care se tâlcuieşte Fiul Mângâierii –, levit de neam cipriot,

³⁷având ţarină şi vânzând-o, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.