Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 8 Bible Online

Faptele Apostolilor 8 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 8

¹Şi Saul se învoise la uciderea lui. Şi în ziua aceea prigoană mare s’a făcut asupra Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, în afară de apostoli, s’au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei[1].

²Iar nişte bărbaţi cucernici l-au îngropat pe Ştefan, şi plângere mare au făcut pentru el.

³Iar Saul pustia[2] Biserica; intrând prin case şi târând bărbaţi şi femei, îi arunca în temniţă[3].

⁴Dar cei care se împrăştiaseră treceau din loc în loc binevestind cuvântul[4].

⁵Iar Filip[5], coborându-se într’o cetate a Samariei, le propovăduia pe Hristos.

⁶Şi mulţimile într’un cuget luau aminte la cele spuse de Filip, ascultându-l şi văzând semnele pe care le făcea.

⁷Că din mulţi care aveau duhuri necurate, ele ieşeau strigând cu glas mare, şi mulţi slăbănogi şi şchiopi s’au vindecat.

⁸Şi bucurie mare s’a făcut în cetatea aceea.

⁹Dar în cetate era mai dinainte un bărbat cu numele Simon, care vrăjea şi uimea neamul Samariei, zicând că el ar fi cineva mare.

¹⁰La acesta luau aminte toţi, de la mic şi pân’la mare, zicând: „El este acea putere a lui Dumnezeu numită Cea-Mare”[6].

¹¹Şi luau aminte la el, fiindcă de multă vreme îi uimise cu vrăjile lui.

¹²Dar când ei i-au crezut lui Filip, care le propovăduia despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele lui Iisus Hristos, bărbaţi şi femei se botezau.

¹³Iar Simon a crezut şi el şi, botezându-se, era mereu cu Filip. Şi văzând semnele şi minunile mari ce se făceau, era uimit.

¹⁴Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,

¹⁵care, coborând, s’au rugat pentru ei ca să primească Duh Sfânt;

¹⁶că nu se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus[7].

¹⁷Atunci îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duh Sfânt.

¹⁸Şi Simon, văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani,

¹⁹zicând: „Daţi-mi şi mie această putere, ca acela pe care eu voi pune mâinile să primească Duh Sfânt”.

²⁰Iar Petru i-a zis: „Piară banii tăi, şi tu împreună cu ei!, pentru că ai socotit că darul lui Dumnezeu se dobândeşte cu bani[8];

²¹în chemarea aceasta tu n’ai parte şi nici moştenire[9], pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

²²Aşadar, pocăieşte-te de această răutate a ta şi roagă-te lui Dumnezeu, doar ţi se va ierta cugetul inimii;

²³că’ntru amărăciunea fierii şi’ntru legătura nedreptăţii te văd că eşti!”

²⁴Şi răspunzând Simon, a zis: „Rugaţi-vă voi la Domnul pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce aţi zis”.

²⁵Iar ei, după ce au mărturisit şi au grăit cuvântul Domnului, s’au întors la Ierusalim binevestind în multe sate ale Samarinenilor.

²⁶Şi îngerul Domnului a grăit către Filip, zicând: „Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza; ea este pustie”.

²⁷Şi ridicându-se el, a mers. Şi iată, un bărbat din Etiopia, famen[10], mare dregător al Candachiei[11], regina Etiopienilor, care era peste toată vistieria ei şi care venise la Ierusalim să se închine,

²⁸se întorcea acasă; şi şezând în careta sa, îl citea pe profetul Isaia[12].

²⁹Iar Duhul i-a zis lui Filip: „Apropie-te şi te alipeşte de careta aceasta”.

³⁰Şi Filip a alergat şi l-a auzit citindu-l pe profetul Isaia şi i-a zis: „Înţelegi tu oare ce citeşti?”

³¹Iar el a zis: „Cum aş putea-o, dacă nu mă va călăuzi cineva?”[13] Şi l-a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el.

³²Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: Ca o oaie la’njunghiere S’a adus şi ca un miel fără de glas în faţa celui ce-l tunde, aşa El nu-Şi deschide gura.

³³Întru smerenia Lui I s’a răpit dreptatea. Neamul Său cine-l va spune? Că viaţa I se ia de pe pământ[14].

³⁴Iar famenul, răspunzând, i-a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine zice profetul acesta?, despre sine, sau despre altcineva?”

³⁵Iar Filip, deschizându-şi gura şi începând de la scriptura aceasta, i L-a binevestit pe Iisus.

³⁶Şi pe când mergeau ei pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: „Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat?”

³⁷Filip a zis: „Dacă tu crezi din toată inima, este cu putinţă”. Şi el, răspunzând, a zis: „Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”.

³⁸Şi a poruncit să stea careta; şi s’au coborât amândoi în apă – şi Filip, şi famenul – şi l-a botezat.

³⁹Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi famenul nu l-a mai văzut. Şi el s’a dus în calea sa, bucurându-se.

⁴⁰Iar Filip s’a aflat la Azot[15] şi, mergând, binevestea prin toate cetăţile, până ce a sosit în Cezareea.