Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Faptele Apostolilor 9 Bible Online

Faptele Apostolilor 9 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Faptele Apostolilor 9

¹Iar Saul, încă suflând ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu

²şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi cât şi femei, că merg pe Calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim.

³Şi a fost că pe când mergea el şi se apropia de Damasc, deodată o lumină din cer a strălucit împrejurul lui[1].

⁴Şi, căzând el la pământ, a auzit un glas, zicându-i: „Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?”

⁵Iar el a zis: „Cine eşti, Doamne?” Şi glasul i-a zis: „Eu sunt Iisus, Cel pe care tu Îl prigoneşti[2]. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă”[3].

⁶Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: „Doamne, ce voieşti Tu să fac?” Iar Domnul i-a zis: „Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci”.

⁷Iar bărbaţii care mergeau cu el pe cale stăteau încremeniţi, glasul auzindu-l, dar nevăzând pe nimeni.

⁸Şi Saul s’a ridicat de la pământ; dar, deşi avea ochii deschişi, nu vedea nimic. Şi luându-l de mână, l-au dus la Damasc.

⁹Şi trei zile a fost fără vedere; şi n’a mâncat, nici n’a băut.

¹⁰Şi era în Damasc un ucenic cu numele Anania. Şi Domnul i-a zis în vedenie: „Anania!” Iar el a zis: „Iată-mă, Doamne!”

¹¹Şi Domnul a zis către el: „Scoală-te şi mergi pe uliţa care se cheamă Uliţa Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe un om din Tars, cu numele Saul; că, iată, se roagă,

¹²şi a văzut în vedenie pe un bărbat cu numele Anania intrând înlăuntru şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea”.

¹³Şi a răspuns Anania: „Doamne, despre bărbatul acesta de la mulţi am auzit câte rele le-a făcut el sfinţilor[4] Tăi în Ierusalim;

¹⁴şi aici are putere de la arhierei să-i lege pe toţi cei ce cheamă numele Tău”.

¹⁵Şi i-a zis Domnul: „Du-te, pentru că acesta Îmi este Mie vas ales, ca numele să mi-L poarte înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel;

¹⁶căci Eu îi voi arăta câte trebuie el să pătimească pentru numele Meu”.

¹⁷Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, Domnul Iisus, Cel Care ţi S’a arătat pe calea pe care veneai, m’a trimis ca să-ţi recapeţi vederea şi să te umpli de Duh Sfânt”.

¹⁸Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi; şi-a recăpătat vederea şi, sculându-se, a fost botezat[5].

¹⁹Şi luând mâncare, s’a întărit. Şi a stat cu ucenicii din Damasc câteva zile.

²⁰Îndată după aceea Îl propovăduia în sinagogi pe Iisus, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.

²¹Şi se mirau toţi cei ce-l auzeau şi ziceau: „Oare nu el este cel care i-a prigonit în Ierusalim pe cei ce cheamă numele acesta? şi nu pentru aceea a venit el aici, ca să-i ducă legaţi la arhierei?…”.

²²Şi Saul mai mult se întărea şi-i tulbura pe Iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristos.

²³Şi după ce au trecut destule zile[6], Iudeii s’au sfătuit să-l omoare.

²⁴Dar lui Saul i s’a făcut cunoscută uneltirea lor. Iar ei zi şi noapte păzeau porţile, ca să-l ucidă.

²⁵Şi luându-l ucenicii lui noaptea, l-au coborât peste zid într’un coş, lăsându-l jos.

²⁶Şi venind la Ierusalim, Saul încerca să se alipească de ucenici; şi toţi se temeau de el, necrezând că este ucenic.

²⁷Dar Barnaba, luându-l, l-a dus la apostoli[7] şi el le-a istorisit cum L-a văzut în cale pe Domnul şi că Acesta i-a grăit, şi cum cu îndrăznire a propovăduit la Damasc întru numele lui Iisus.

²⁸Şi era cu ei ieşind şi intrând în Ierusalim, cu îndrăznire propovăduind întru numele Domnului.

²⁹Şi grăia şi se lua la întrebări cu Eleniştii; dar ei căutau să-l ucidă.

³⁰Iar dacă fraţii au aflat aceasta, l-au dus la Cezareea şi l-au trimis la Tars.

³¹Aşadar, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria Biserica avea pace, zidindu-se şi umblând în frica de Domnul; şi se înmulţeau întru mângâierea Duhului Sfânt[8].

³²Şi a fost că Petru a trecut pe la toţi şi a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida.

³³Şi acolo a găsit un om cu numele Enea, care de opt ani zăcea în pat, că era paralitic.

³⁴Şi Petru i-a zis: „Enea, te vindecă Iisus Hristos; ridică-te şi strânge-ţi patul!” Şi el îndată s’a ridicat;

³⁵şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s’au şi întors la Domnul.

³⁶Iar în Ioppe era o uceniţă cu numele Tavita, ceea ce în tâlcuire se zice Căprioara[9]. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea.

³⁷Şi a fost că în zilele acelea ea s’a îmbolnăvit şi a murit. Şi după ce au scăldat-o, au pus-o în odaia de sus.

³⁸Şi fiind Lida aproape de Ioppe, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis la el doi bărbaţi, rugându-l: „Nu pregeta să vii până la noi”.

³⁹Şi Petru, sculându-se, a mers cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus; şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara pe când era cu ele.

⁴⁰Şi Petru, după ce i-a scos afară pe toţi, a îngenuncheat şi s’a rugat; şi întorcându-se către trup, a zis: „Tavita, scoală-te!” Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, a şezut în capul oaselor.

⁴¹Iar Petru i-a dat mâna şi a ridicat-o şi, chemându-i pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie.

⁴²Şi s’a făcut cunoscută aceasta în întreaga Ioppe şi mulţi au crezut în Domnul.

⁴³Şi a fost că el a rămas multe zile în Ioppe, la un oarecare Simon, tăbăcar.